Știu, acum voi demonta cu brutalitate concepția fiecărei femei cu aspirații de strong women. Articolul nu e pentru voi, dragile mele. Vă rog să dați skip. Articolul este despre mine, o femeie de 30 de ani, singură, însă cu foarte multe principii și teorii puternice despre viață.
Încă din copilărie, tata mi-a spus: „învață să te descurci singură. Nu cere ajutorul nimănui și cum ți-i face, așe`i mânca!”. N-am înțeles mare lucru atunci.
La 18 ani, când mi-am luat permisul și am vrut să ies cu fetele pentru prima dată în oraș cu mașina, m-a pus să-mi schimb fiecare roată de la mașină, pe rând, arătându-mi totuși cum se face. L-am blamat atunci că-mi strică bucuria primei plimbări cu mașina și că pe tocuri trebuie să învăț să schimb roți, dar îmi spunea din nou „trebuie să te descurci singură. Dacă rămâi undeva, în pană, fără semnal, ce faci?”. Și am schimbat roțile. Pe rând. Pe tocuri.
N-am avut cea mai bună relație cu el de-a lungul copilăriei, poate și din cauza plângerilor continue ale mamei. Dar acum, la 30 de ani, îl iubesc din ce în ce mai mult și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că este în viață.
Ce am făcut cu viața mea până acum? M-am angajat la 23 de ani pe 750 de lei pe lună, la 25, am ajuns șefă, la 26, mi-am făcut rate pentru propriul meu apartament și până la 30 am găzduit-o pe mama, divorțată, depresivă și ipohondră.
La 28, mi-am luat credit pentru o mașină nouă. Anul acesta îl termin. Nu că ar conta suma, dar câștig aproape 2000 de euro pe lună, pe munca mea, asiduă și cinstită. Sunt independentă. Îmi plătesc singură ședințele la cosmetică, hainele și toate vacanțele îndrăznețe. Dar sunt și singură. Și aici am vrut să ajung.
Ce am făcut din punct de vedere sentimental până acum? Am încercat. Am încercat să-mi fac o relație și mi-am dorit din suflet să fiu iubită. Am iubit mult și am plâns de fiecare dată când am fost părăsită. Pentru că da, au dispărut „ca măgarii în ceață” toți cei la care am ținut. Și nu am înțeles de ce.
La început, toți păreau atrași de o fire independentă. Și li se părea cool. Dar au dispărut fiecare, pe rând, de fiecare dată. De ce? Nu-i mișto să plătești pe din două consumația la restaurant? Nu-i fain să nu te chem când mi se strică mașina sau când îmi curge apa la baie și se inundă tot? Nu-i cool să mergem cu mașina mea la mare? Cineva îmi spunea că pe bărbați trebuie să-i lași să se simtă cocoși, utili și fascinanți. Am încercat asta și am mimat de fiecare dată entuziasmul când m-am lăsat totuși ajutată, însă, în realitate, singura bucurie pe care o simțeam era atunci când mi se cărau bagajele în vacanță, cumpărăturile sau gunoiul. Ce este în neregulă cu mine? De ce tot urlu să mă descurc singură? Ar fi simplu să dau vina pe tata, dar cu siguranță nu acesta a fost scopul vorbelor sale…
Guest post by Adeline
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea pantofilor portocalii
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
