Eu am devenit buni de un an și trei luni. Pe cale de consecință, mama mea a devenit buni buni. Împreună facem 3xbuni. A fost bucurie mare, vă puteți imagina, patru generații, dar mie mi s-a întâmplat ceva ciudat: odată cu trecerea în categoria Buni au apărut și niște gânduri noi, stăruitoare. Sâcâitoare de-a dreptul.
Pe primul: adică, am îmbătrânit, ar trebui să am altfel de griji, să mă cumințesc? l-am alungat ușor. Că mie, sincer vă spun, nu-mi suna deloc a alarmă buniceala. O vedeam pe mama vioaie, fetele mele erau bine, sănătoase, îndeajuns de asigurator într-o lume în care în fiecare zi auzi numai de drame… Și mai copilăream liniștită, cu toată frumusețea, dar și extravaganța, să nu-i zic iresponsabilitatea trăirii… pentru că gândul numărul doi a apărut nepoftit și mi-a dat frisoane: eu eram nava amiral și chiar eu puteam fi veriga slabă între cele patru generații. Orice necaz mai important m-ar fi putut destabiliza și să încep a lua apă… De ce? Pentru că mijloacele ar fi ajuns brusc sub nivelul nevoilor care nu suferă amânare. Altfel, de-o călătorie, de-un cadou, de-o surpriză, de-un moft se mai găsea. Poate nu la nivelul dorit, dar nu era frustrant.
Și, de ce am început vag să mă tem, s-a întâmplat: o nevoie medicală urgentă. Bani grămadă, acțiune precisă, neîntârziată. Și n-a fost ușor. Lecția a fost dură. Care lecție? Cum care? Aceea că anii trec mult mai repede decât ți-ai dori ori ai înregistra, dacă ai contorul un pic defect, așa, ca mine. 🙂 Și, atenție!, nu doar de frica bolilor ar trebui să pui din timp un ban deoparte. Pentru că mai sunt încă o mulțime de lucruri (trăsnite) pe care ai vrea să le faci și după ce te retragi oficial din “câmpul muncii” și ai vrea să intri oficial în “câmpul relașurilor când și unde ai tu chef”. Și, întreb, de ce să te jeneze împuținarea resurselor?
Acum, eu mare lucru nu mai pot face, că am trecut de pragul la care cineva m-ar mai asigura, dar voi, cele mai… tinere, chiar merită să aruncați aici un ochi frumos rimelat și “umbrit” artistic pe informațiile despre pensii și economisirea pentru pensie. Pentru că, așa cum bătrânețea nu se întâmplă peste noapte, nici veniturile care să-i asigure liniștea financiară nu vor apărea brusc de pe undeva.
Și mai e ceva cu care chiar nu vreau să vă sperii…
- Deși sunt peste 6 milioane de posesori de pensii obligatorii (dintre care 1.9 milioane sunt clienți NN), foarte puțini tineri se preocupă de acest aspect. Pensia obligatorie se activează odată cu prima angajare. Proaspătul angajat are la dispoziție 4 luni în care își poate alege unul dintre cele 7 fonduri existente pe piață care să îi administreze pensia obligatorie. Dacă nu o face în primele 4 luni de la momentul primei angajări, ajunge să fie repartizat aleatoriu. Cei mai mulți tineri au parte de repartizare aleatorie. Pensia obligatorie presupune în prezent o contribuție lunară de 5.1% din cei 10.5% din salariul brut virați către asigurările sociale.
- Pe fondul tendințelor demografice, trăim din ce în ce mai mult și se nasc tot mai puțini copii, angajații vor susține fiecare din ce în ce mai mulți pensionari, cu un raport de 2,5 pensionari la un angajat în 2040.
- Foarte puțini români economisesc individual pentru perioada pensionării. Pensiile facultative sunt un instrument dedicat exclusiv acestui tip de economisire. Scopul lor este să suplimenteze cuantumul pensiei de stat și al celei obligatorii, care se estimează că va însemna aproximativ 40% din ultimul salariu de dinainte de pensie la momentul ieșirii la pensie a generației decrețeilor, după 2030.
…dar spuneți-mi acum, vă rog, dacă puteți ignora statisticile și previziunile acestea?
Citiţi şi
Dar cum să NU știți ce e ăla păstârnac și la ce se folosește?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
