I
eri s-au împlinit 24 de ani de când am votat prima oară în viața mea. Aveam 35 de ani. Era și primul vot la alegeri generale din istoria femeilor din România. Pentru această șansă multumesc conjuncturii istorice, dar și femeilor și bărbaților care și-au sacrificat reputația, libertatea, uneori și viața ca eu să pot vota. Desigur că pe termen scurt “ai mei” au pierdut. Eram după o lună de miting maraton în Piața Universității. Era durere, exaltare, disperare și speranță. Dar eram vie și cetățeană. Asta nu am să uit niciodată. Cum n-am să uit nici că, exasperată de neputința de a-i lămuri pe concetățeni făcând de planton în Piața Universității, m-am dus să încerc să-i lămuresc door-to-door, pe vecinele bunicii din satul Sîncrai. Rezistență și opacitate: Nu, că vin aia să ne ia heiurile (acareturile). Disperată, îi spun bunicii mele, așa, băbește, ca sa nu produc confuzie:
– Bună, să mergi la vot. Să intri singură în cabină. Îți dau ăia niște foi și o ștampilă. Îți iei ochelarii de citit și pui ștampila sau pe unii cu săgeata, sau pe ăia cu ochiul, sau, dacă nu îi vezi, pune măcar pe ăia cu brăduțu’. Da’ să nu cumva să pui pe ăia cu trandafirii.
– Auzi maica, da’ liberali mai sunt?
– ????
– Da, maică. Dacă mai sunt, să-mi spui, că pun ștampila pe ei, că ei ne-or adus școală în sat.
Și pentru că după 24 de ani democrația chiar nu mai poate zăbovi în pubertate, iată argumentele mele pentru mersul la vot pe 25 mai.
1. Din respect pentru câștigarea dreptului la vot și pentru că mă simt responsabilă moral pentru democratizarea României. Toți cei care trăim acum și aici nu avem drepturi politice democratice decât de 24 de ani. Mai mult, femeile din România au votat pentru prima oară în întreaga istorie a acestei țări, în condiții pluraliste, doar de 24 de ani.
2. Din conștiința limpede că suntem în cea mai bună situație politică din întreaga noastră istorie tocmai fiindcă suntem o parte a Uniunii Europene. Cum să nu onorez această șansă, cel puțin votând pentru Parlamentul European?
3. Pentru că multe dintre partidele politice au ales și oameni care și-au probat competența și responsabilitatea ca parlamentari europeni sau competențe care îi califică să devină buni parlamentari. Mai mult, partidele mari și mijlocii au respectat principiul reprezentării aproape paritare și au propus și femei pe locuri eligibile. Unele dintre acestea sunt chiar remarcabile ca parlamentare europene.
4. Uniunea Europeană este într-un moment în care vrea să adâncească reprezentarea democratică și are nevoie de noi pentru acest proiect.
5. Țara noastră de-abia trece clasa la participare politică și este corijentă la cultură politică, fapt atestat în fiecare an în cercetările despre gradul de democratizare (Democracy Index). Votul este o formă elementară de participare. Alegerea în cunoștință de cauză fundația casei numită cultură politică. Este o problemă de demnitate să fim cetățeni activi.
6. Cei care propun boicotarea alegerilor din cauza deficiențelor de sistem, în principal, a cartelizării partidelor, au dreptate în criticile lor și au propuneri pe care le agreez. Cu o excepție: greva cetățenească la alegerile pentru Parlamentul European. Cred că o asemnea grevă (boicotare) nu are relevanță fiindcă nu există un quorum de participare pentru validarea alegerilor. Putem merge doar 1.000 de oameni și alegerile tot sunt validate. Schimbările pe care ei le propun cer alte mijloace și o construcție de alianțe care nu se poate face pe loc. Dar este un proiect strategic la care eu ader.
În România Liberă puteți găsi și pe argumentele altor șapte persoane publice invitate să-și explice opțiunea.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
