Acum aproape 27 de ani, după ce s-a născut fiica mea cea mică, tatăl ei a plantat două magnolii în curtea unei școli din Bacău. La vremea aia nu știam nici că sunt dintre cele mai vechi plante de pe pământ (peste 100 milioane de ani), nici că nu produc nectar și că atrag cu parfumul lor dulce pentru polenizare niște insecte, că albinele nu existau pe vremea dinozaurilor… doar mirosul și stranietatea florilor acestor copaci erau acolo în fiecare primăvară să scoale din somn tot mai adânc amintiri de iubire tânără.
Apoi am aflat că în China, floarea care îi spune bun-venit primăverii este simbolul femeilor frumoase, suave, cu pielea albă, de un alb aproape erotic. Că, în Japonia, magnolia este asociată cu forța vieții, de aceea este oferită cu ocazia nașterii unui copil. Că florile albe poartă simbolul puritatății și perfecțiunii, al intențiilor sincere și al curățeniei sufletești și trupești. Că florile roz înseamnă tinerețe, inocență, bucuria de a trăi, așa cum cele verzi poartă mesajul entuziasmului, sănătății și al norocului, iar cele mov se oferă ca încurajare și urare de însănătoșire. Dacă vă mai spun și că cei care iubesc magnoliile sunt altruiști, devotați, săritori, protectori, sensibili, tenace și perspicace, nu-i așa că le vom iubi mai mulți? 🙂
O primăvară de-a dreptul minunată să aveți!
Citiţi şi
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Țara în care nu te poți compromite
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
