De ce mă îndepărtez tot mai mult de religia ortodoxă (II)

7 April 2015

Ioana DudaDin momentul în care am pus degetele pe tastatură am ştiut ce va urma. Am ştiut că voi fi făcută ici în fel şi chip, ici ridicată în slăvi. Mi le-am asumat pe toate şi v-am citit comentariile cu atenţie. Mi-am însuşit criticile, m-am mai documentat. O precizare însă. Articolul meu nu s-a vrut a fi un compendiu de teologie. Nici de istorie a religiilor. E părerea unui om care simte şi gândeşte. Simplu şi din străfundurile sufletului.

Am fost însă întâi iritată până la paroxism şi apoi îndurerată de câteva comentarii în care mi s-a spus să tac. Să nu îmi mai exprim părerea. Pe voi simt  nevoia să vă privesc în ochi, până în străfundurile sufletului, şi să vă spun că în Decembrie 1989 A.D., anul acela datorită căruia voi aveţi democraţie (sic!), detergent Ariel sau Persil, Coccolino, ciocolată şi mass media de proastă calitate, au murit oameni pe scările Catedralei din Timişoara pentru că preoţii s-au speriat şi au închis uşile bisericii. Practic i-au condamnat a doua oară la moarte pe cei care erau hăituiţi şi împuşcaţi pentru că au vorbit. Pentru că s-au exprimat. Pentru că au ales să lupte împotriva unui sistem care le pusese căluş la gură atâţia amari de ani. Dragii mei, reminiscenţe sociale ale comunismului, perpetuat atâţia ani, chiar după ce ne-au spus că s-a terminat, eu nu am cătuşe ori ghiulele. Nici căluş. Aşa m-a născut muica mea, acolo, în oraşul Catedralei Reîntregirii Neamului. Liberă. E dreptul meu suprem. Să spun adevărul, dacă aşa simt. Şi cu cât îmi veţi spune mai mult să tac, cu atât voi urla mai tare.

libertate

Nu îmi reneg credinţa. Dar nu consider că e important cultul din care fac parte, atâta timp cât gândesc, spun şi fac bine. Atâta timp cât iubesc şi mă supun unor reguli morale. Îmi iubesc şi respect sfinţii. Ai mei. Cei pe care eu îi consider sfinţi. Care şi-au dat viaţa în numele Adevărului. Pentru că nu am nevoie de o armată de preoţi pentru a-mi spune ce trebuie ori nu să venerez. Am capacitatea de a discerne.

E mare Cimitirul Eroilor din Timişoara. Atât de mare, de nu îmi ajunge o viaţă să plâng la fiecare mormânt. E plin de oameni care nu au tăcut. Care şi-au dat viaţa pentru adevăr. Şi atunci, cum să tac? Să tac, ştiind că Isus s-a dus în templu şi s-a luat de piept cu cei care îl transformaseră  într-o piaţă? Să tac când sfinţii au umplut închisorile comuniste, tocmai pentru că au rostit mereu Adevărul?

Nu vă contest veleităţile creştine sau cele de buni cunoscători ai religiilor. Dar, auzindu-vă, îmi pun mari semne de întrebare în ceea ce priveşte coloana voastră vertebrală. La câte grade o fi înclinată. Un lucru ştiu sigur: nevoia mea de adevăr depăşeşte cu mult frica de repercusiuni. Şi, ca să vezi, atunci când spui adevărul, nici măcar nu îţi mai e teamă. Pentru că e singura cale. Dacă aţi încerca măcar o dată, poate chiar v-ar plăcea şi aţi continua să o faceţi.

Recitesc unele comentarii şi mă întreb: când aţi uitat? Prin voi chiar nu a trecut istoria? Nici măcar pe lângă voi, să vă arunce aşa, o privire? Din ce gene aţi dobândit teama aceea viscerală de repercusiuni? Încerc să vă găsesc scuze. Şi nu reuşesc. Dar, până la urmă, o să vă iert. Pentru că nu vreau venin în inima. Nici durere. Nici încrâncenare. Le aveţi voi din belşug.

Ah, încă un lucru şi vă las: nu sunt atotcunoscătoare. Poate nici măcar cunoscătoare nu sunt. Dar sunt un om care gândeşte. Iar gândurile, ca sufletul, îmi stau pe buze. Pentru că prefer o eternă verticală, uneori dureroasă, unei orizontale comode.



Citiţi şi

Invitație la filmul de scurt metraj REFRENUL COPILĂRIEI

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

Comunismul văzut în “Anul nou care n-a fost”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Bogdan / 15 April 2015 16:49

    De ce nu vrem sa citim mai mult, si sa ne exprimam parerile mai putin si calculat?
    Intreb si eu asa…

    Cu toata toleranta si compasiunea

    Am sa incep eu primul si am sa citesc: Savatie Bastovoi – Diavolul este politic corect.
    Poate am sa am timp in viata asta sa citesc si Nicolae Steinhardt, Ioan Ionalide, Mircea Eliade, Radu Gyr, Virgiliu Gheorghe si mai vad eu .. poate ajung sa fac si un bine in jur, ca avem unde face oricum in Romania. Sunt multi oameni saraci.

    La final va transmit cu dragoste:
    Pr.dr. Conf: Constantin Necula: https://www.youtube.com/watch?v=qcCU5S4LVgE

    Doamne Ajuta!

    Reply
  2. Sequi / 9 April 2015 0:21

    Biserica nu are nici o treaba cu realitatea de multe ori. Scopul democratiei este sa devii dependent de ea, sa traiesti dupa legile ei, nu dupa legile Lui Dumenzeu. Un om “bisericos” , care traieste cu frica , nu traieste intru Dumnezeu si, in plus, Dumnezeu nu are religie.
    Un mic bonus:
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=624886244277935&set=a.285813911518505.49597.100002696954726&type=1&theater

    Reply
  3. Ioana / 8 April 2015 23:45

    Ma bucur ca ai ales sa te exprimi, si sa nu pui la inima comentariile rautacioase. Eu sunt de acord cu ceea ce ai spus in articolul anterior si ma bucur ca sunt oameni curajosi, care scriu din strafundul inimii!

    Reply
  4. Ros / 8 April 2015 22:29

    Bravo, draga mea! Nu te lasa! Sunt (sigur suntem muulti, nu doar eu) cei satui de abuzurile si nesimtirea bisericii, tolerate si incurajate de politicieni, ba chiar platite cu bani grei de la buget, pentru un vot nenorocit propovaduit in biserica, in loc de pilda…
    Ma doare sufletul sa vad mereu actele de caritate facute de alte culte, grija lor pentru enoriasi..mesele pentru sarmani, colectele saptamanale de haine pentru amarati…GRIJA!! la noi..oribil.nimic!!. Doar o lacomie fara margini! o tocmeala fara nimic sfant, o afacere, un business…asta a ramas din biserica ortodoxa..jenant!Desteptarea, oameni buni! Lasa-ti prejudecatile deoparte! Orice organism care nu se adapteaza vremurilor e sortit pieirii!!
    Semnat: o persoana care nu minte, nu fura, nu insala, isi ajuta semenii cu orice ocazie, ofera din putinul pe care il are celor in necaz, e toleranta si rabdatoare! Si asta, fara sa treaca pe la biserica, ci doar crede in Dumnezeu…Na!!

    Reply
  5. EMILIA / 8 April 2015 17:53

    … uluitor cat de rapid ne transformam in JUDECATORI….

    Reply
  6. Cristian / 8 April 2015 10:23

    Chestiune aceasta legată de convingerile politice și religioase cum că ar fi personale, private mi se pare interesantă. Și dacă de exemplu convingerile personale și politice ale cuiva devin parte din libertatea la liberă exprimare?

    Reply
  7. Julie / 8 April 2015 8:47

    Eu nu inteleg de ce simtiti nevoia sa va justificati. Va incearca, totusi, pe undeva, un sentiment de vinovatie? “Spovedania” asta publica si dubla, intr-o saptamana care este deopotriva si a Patimilor si a Luminii, ma face sa gandesc ca, de fapt, doriti sa primiti cumva aprobarea celor din jur pentru ideile dumneavoastra. Dupa cum se vede, in mare parte o aveti. V-ati linistit ?
    Prin alte colturi ale lumii, oamenii civilizati au renuntat demult la discutiile pe teme religioase, deoarece pot rani sentimentelor celor din jur. Ati starnit numeroase reactii, si pro si contra, tocmai pentru ca ati atins un punct nevralgic. Convingerile politice si religioase sunt chestiuni personale ale fiecaruia si trebuie sa ramana asa. De aia votul este secret. De aia nu va intreaba la angajare daca mergeti la biserica, la moschee sau la sinagoga. Cu siguranta nu simteam nevoia sa citesc AICI despre “revolutia” dumneavoastra spirituala. Nu va aprob si nici nu va dezaprob, mi-e perfect indiferent daca sunteti crestina sau daca va inchinati la floarea soarelui.
    As vrea insa ca acest “teritoriu” populat de atatia oameni talentati, cu adevarat daruiti in ale scrisului, sa ramana liber de teme religioase sau politice . Sa ramana acea oaza de frumusete, sensibilitate si umor care ne-a prins in mrejele sale inca de la inceput.

    Reply
    • Gabi / 8 April 2015 11:06

      eu as vrea ca lumea sa nu mai viseze la unicorni si caluti roz si sa vada si fata “urata” a adevarului si libertatii de opinie. Felicitari autoarei, avem nevoie de astfel de oameni care gandesc!

      Reply
  8. Constantin / 8 April 2015 7:47

    Oamenii au impresia că libertatea este bună, desigur, mai puțin când un altul o exercită într-un mod neplăcut.
    Religia este genul de iluzie colectivă care este expusă trivializării și demascării dacă prea mulți oameni o contestă. De aici și reacția violentă, făcută desigur în numele iubirii, când o persoană sau alta contestă existența lui Dumnezeu, caracterul pozitiv al religiei în general sau ortodoxia.
    Mereu se servesc transargumente trnscedentale și se încercă atacarea și incriminarea celui care scrie pentru că, din păcate,, ca să subziste religia a făcut din cel mai normală reacție umană, dreptul de a se îndoi, păcatul cel mai de neiertat.
    În fond în cazul religiei, ca și în cazul comunismului de altfel, singurul păcat de neiertat este delictul de opinie.
    Chiar și opinii contrare în detalii religioase greu sesizabile (filocalia, esența sfântului duh, etc) a dus la schisme, scindări și războaie.
    Eu personal mă consolez la gândul că ân câteva decenii religia va dispărea probabil cu totul.

    Reply
  9. cypy / 8 April 2015 6:45

    cred ca e o mica greseala in articol. preotii de la Catedrala nu au inchis usile de frica ci din ordin. mai mult de jumatate dintre ei erau pe statul de plata al securitatii

    Reply
  10. floragbole / 7 April 2015 20:22

    corect!!!bravo si zi-i in continuare!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro