Sunt femei care admiră alte femei, femei care se uită după căutătura celeilalte și îi pune întrebări, în tăceri de subînțeles. Sunt femei care întorc capul după alte femei, iar dacă nimeni nu s-ar uita, ar începe să fluiere după ele “Go, girl!” Femei, care nu fac parte din nicio grupare feministă activă sau vreun simplu grup “after break-ups” ce blesteamă toți bărbații de la Adam încoace. Femei care însă empatizeaza cu cealaltă printr-un zâmbet dulce-amar, atunci când își pleacă privirea să stingă țigara poveștii în scrumieră deja plină de chiștoace. Sunt femei care iubesc alte femei. Prietene, rivale, necunoscute din metrou, prostituate din vitrine, vânzătoare din supermarket.
De ce iubesc eu femeile…
Pentru că m-au învățat cum să trag dintr-o țigară, când fumam primul joint în Amsterdam, în The Doors. Pentru că am împărțit iubirea pentru Leonard Cohen, când doar eu și pereții camerei mele știam de el. Pentru că beam vin de studenție în cană, înmulțit cu Cola și tăbăceam canapeaua albastră, așezată parcă în mijlocul lumii. Pentru că ne prindeau diminețile, întinse pe podea, încă fără răspunsuri, dar fericite de întrebări. Pentru că ne-am luat cănile cu vin și ne-am dat în leagănul din curtea blocului, în aburi de alcool și picuri de rouă, înainte de examen. Pentru că am luat amândouă 10 la Semiotică. Pentru că vorbeam de bărbații iubiți și ascultatam cu atâta nesaț, până când fiecare se îndrăgostea de iubitul celeilalte. Pentru că ne înțelegeam din priviri când bărbații ne doreau și dansam, împreună, ca două iele.
Pentru că mă fascina cum îmi vorbea de fizică cuantică și cum iubește golănește. Pentru că îmi plăcea cum își asortează dantela neagră a bluzei cu pantofii albaștri, când luam prânzul în oraș. Pentru că știam că uneori îi place să arate șocant de provocator și să sfideze amiaza decenței. Pentru că știam că în orice colț de lume aș fi, nu aș fi rămas niciodată fără bani. Pentru că o sunam în miez de noapte să îi pun un cântec lăutăresc și rămânea pe fir, până se termină cântecul. Pentru că atunci când credeam că nici Dumnezeu nu îmi acceptă iubirile, ea îmi dădea sensul firescului.
Pentru că ne luam sticla de wiskey preferată din ultimii bani. Pentru că ne împrumutam rochiile de club. Pentru că avea cel mai blând zâmbet în cele mai dramatice momente femeiești. Pentru că mă aștepta acasă și desfăcea sticla de vin să îmi asculte poveștile. Pentru că nu o deranja să fumez în pat, când ea doarme. Pentru că asculta la duș piesele pe care i le arătasem cu o zi înainte. Pentru că îmi zâmbea, cu înțeles, la lucruri pe care ea nu le-ar fi făcut niciodată.
Pentru că are cel mai bun umor moldovenesc. Pentru că putem înjura ore în șir împreună. Pentru că niciodată nu ne socoteam banii când îi cheltuiam împreună. Pentru că dansăm în club până dimineață și mâncăm ultimele pateuri cu castraveți murați. Pentru are cea mai fină piele și cele mai roz sfârcuri. Pentru că iubește că o fecioară.
Pentru că are ochii mari și cele mai cârlionțate bucle. Pentru că vorbim de sex ca niște staruri porno. Pentru că iubește oamenii mai mult decât pe ea însăși. Pentru că vorbește engleză perfect și are cel mai mișto kit de picnic ever. Pentru că are “tânguiala” Lanei del Rey. Pentru că mă ironizează cel mai mult. Pentru că îmi doresc să fie iubită, mai mult decât îmi doresc eu să fiu iubită. Pentru că are cea mai bună saltea din lume.
Pentru că o aștept după un zbor lung de America și arată că o divă când se dă jos din avion. Pentru că doarme cinci ore pe noapte și niciodată nu se plânge că-i obosită.
Pentru că nicăieri nu se aude “Sky and sand” ca în mașina ei, plecate în road trip-uri. Pentru că putem vorbi ore în șir despre nimicuri. Pentru că s-ar descurcă în orice situație să repare o pană.
Pentru că are 95 de ani și se vopsește singură. Pentru că ne așteaptă de ziua ei, cu mărgelele noi și salată boeuf, ornată artistic.
Pentru că doar cu ursul ei de pluș pot adormi și îi plac pisicile. Pentru că bea bere la pet și îmi dă cea mai bună muzică. Pentru că mă sună disperată să mă întrebe cu ce să se îmbrace, înainte de întâlnirea cu studenții ei. Pentru că sunt singură ei prietenă “pitzi”.
Pentru că atunci când o întreb, în față vitrinei din Amsterdam unde lucrează: “Are you happy?”, ea îmi răspunde, cu un zâmbet-grimasă din cauza machiajului greu “Yes”.
Pentru că atunci când o întâlnești în toaleta barului unde ți-ai băut dragostea, ea îți zice, cu un mop în mână: “Girl, you deserve a real man! Look at you, baby!”
Pentru că, atunci când îi citești “Ispita”, de Nina Cassian, știi că și ea credea că îi poate fi Dumnezeu.
Pentru că femeile sunt ploi însetate de pământ. Țigăncile lumii.
Citiţi şi
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Într-o parcare, dintr-o privire știi cine conduce mașina
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
