Răspunsul e clar ca lumina zilei: din cauza crizei! Criza se manifestă prin numărul mic de bărbați care trăiesc printre masculii aflați în preajma femeilor, număr diminuat drastic atunci când acești masculi ajung și soți.
Criza se resimte în întreaga omenire, dar în România ia proporții de tragedie antică. În România, majoritatea masculilor nu prea iubesc femeia, preferând să o posede. Avem de a face de o vastă populație de posesori de femei de toate vârstele, caracterele, naționalitățile și profesiile. E de la sine înțeles că o femeie va continua să caute în acest caz un bărbat.
Un mascul liber este o oportunitate: de între/ținere, men/ținere, sus/ținere. Un soț, dimpotrivă, are nevoie de sus/ținere, sus/ținere, sus/ținere! Ceea ce obligă femeia la ab/ținere și re/ținere.
Criza asta nemiloasă și fără sfârșit le face pe bietele femei victime, le face să își piardă răbdarea, mințile și, mai ales, mila. O femeie aflată în fața Crizei este o ființă fără iluzii, fără dispoziția necesară să mai acorde cuiva circumstanțe atenunante. Ea ia hotărâri irevocabile, pe care în alte condiții nu le-ar fi luat niciodată.
Decizia de a înșela e una din ele. Ea are însă un efect paradoxal: o întinerește brusc și cu ani buni. Dacă soțul nu bagă de seamă, atunci își merită soarta. Și de ce nu și-ar merita-o?
Cele mai multe femei sunt căsătorite cu soți, nu cu iubitul. Au alături ființe dotate cu tot ce le trebuie să fie bărbați, dar cu toate astea nu sunt. De ce?
Simplu: ea are nevoie de înțelegere, compătimire, compasiune, pasiune, răbdare și mai ales generozitate, are nevoie de sprijinul lui, de tăcerea lui atunci când își pune capul pe umăr lui și începe să plângă. El trebuie să știe când să o ia în brațe și să o mângâie, când să o iubească, sau când numai să o respecte. Cel de alături are un caiet de sarcini atât de bogat încât, până la sfârșit, va fi îngenuncheat, copleșit, înecat și mai apoi zdrobit de toată această listă din care nu poate lipsi nimic. O femeie nu știe niciodată de ce va avea nevoie mai întâi și mai întâi. Trebuie să aibă totul la îndemână. Soțul este un fel de poșetă pe care femeia în loc să o pună pe umăr, o ține de braț și eventual… ei, știți voi… Ce poate face un bărbat și nu poate face o poșetă? Poate plăti cash, fără ca femeia să fie nevoită să deschidă poșeta după card.
Un soț se deosebește de un bărbat prin aceea că își pierde răbdarea când ea alege o rochie sau un pantof și mai ales când ea simte nevoia să plângă. Este ca o poșetă învechită care trebuie în prima călătorie la Veneția să fie înlocuită cu alta (altele) noi și ceva mai trendy.
Obiectiv, trebuie să recunoaștem că femeile au dreptate. Nu numai aici, în țară, dar peste tot în lume este criză, și ce criză! Există pe lume mulți masculi, dar atât de puțini bărbați și din aceștia numai o infimă parte pot primi calificativul de bărbaţi adevăraţi. Chiar și aici femeile se pun rar de acord una cu alta. Un bărbat adevărat pentru soție poate fi un mototol pentru admiratoare, un bărbat adevărat pentru admiratoare poate fi un nesimțit pentru soție, așa că „bărbatul adevărat” în sine este o specie pe cale de dispariție sau o utopie asupra căreia nici măcar nu merită să ne oprim.
Criza de bărbați are ca urmare directă inducerea panicii printre purtătoarele de sex frumos. Acestea se urcă pe baricade sub lozinca „acum ori niciodată”. Și de cele mai multe ori funcționează. Ele recunosc că speranța de a găsi un bărbat adevărat este foarte mică. Nici aici căutarea nu e lipsită de riscuri, dar cu puțin noroc femeia decisă să înfrunte criza se va descurca prin puterea minții, a intuiției și a produselor de import pentru mai toate părțile corpului din care este construită divina creatatură.
Seducerea masculului se face prin vechiul joc „se poate tot, dacă știi cum să ajungi acolo”. Imprudentul intră în joc și nu știe că de la primul pas nu mai are nici o scăpare. Bun, dacă acești masculi sunt hrana de zi cu zi a călugarițelor pierdute sub rochiile laice ale genului frumos, cine este de fapt înșelat?
Ei, cum cine? Tăntălăul, mototolul, nesimțitul, „prăpastia în care au ars toate visele tinereții mele”, într-un cuvânt el, care a uitat să rămână o oportunitate transformându-se într-o banală ființă care se ascunde în spatele unui act semnat la primărie, atunci când femeia era încă tânără și visa prea mult.
Tot mai multe femei, ca să spargă karma ce rea, nu își mai înșală soțul nici cu un viitor soț, nici cu un amant și nici măcar cu o cunștință ocazională. Cercul celor ințiate care știu că cel mai bine și mai sănătos pentru femeie este să-ți înșeli soțul cu amanta lui, sau cu soția celui mai bun amic de bere este pe zi ce trece tot mai mare. Femeia, când înșală, nu vrea să părăsească portul pentru o călătorie în necunoscut, ea nu vrea riscuri, vrea desfătări, vrea să vadă lumea rămând la ea acasă (sau prin apropiere).
Călătoria în necunoscut o face de obicei bărbatul, după una mai tânără. Şi dacă acest evadat se va mai întoarce vreodată, o să vină ori fără navă, ori cu o barcă peticită, ori cu foamea în ochi și mădulare. Ce să mai faci cu un asemenea produs scos din garanție?
Dar despre asta și multe altele, data viitoare.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Băieții răi din manuale – It Ends with Us
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
