Cred că voi, femeile, aveți o problemă, și încă una maaare de tot. Nu-i înțelegeți pe bărbații care fug dintr-o relație și vă vărsați tot veninul în diferite articole, care mai de care mai agresive. Pe ici, pe colo, mai sunt câte unele în care autoarele (sunt majoritare femeile) se apropie puțin de cauze, dar tangențial doar, pentru că în rest aruncă toată vina fie pe neputința noastră, pe ticăloșia, pe lipsa de responsabilitate, în general, suntem făcuți troacă de porci.
Îmi iau inima în dinți și vă scriu de ce am fugit eu din câteva relații, lucru pe care nu l-am mărturisit până acum, dar o fac pentru că aici sunt anonim. Nu că în viața de zi cu zi n-aș fi.
Așadar, am fugit și n-am întors capul înapoi pentru că… unele din femeile pe care le-am întâlnit ajungeau să semene cu mama. Sună brutal, nu-i așa? Mi-am adorat mama, am divinizat-o, și încă o respect. Dar nu pot să ies de sub influența ei, uneori… traumatizantă. Am 35 de ani, sigur că asta vă întrebați. Celibatar. Și, probabil, așa pentru toată viața.
Când o femeie ridică tonul, trebuie să înțeleagă că în fața unui bărbat pierde. Instinctiv, apare în minte glasul răspicat al mamei, care interzice tot ceea ce înseamnă plăcere în viața unui copil sau a unui adolescent. Nu toți ne putem elibera de aceste amintiri, mai ales dacă am fost crescuți de mame, fie prea autoritare, fie prea slabe și am crescut cu aripile tăiate.
Mamelor, nu mai creșteți bărbați nefericiți!
Când o femeie poruncește cu glas tare și priviri tăioase, trebuie să știe că își pierde din feminitate. Poate că noi căutăm femeia care să atenueze complexele moștenite în copilărie, femeia care să vindece, să aline, să curețe. Să ne dea putere și încredere în bărbăția noastră. Încă n-am întâlnit acea femeie. Prima dată când m-a trimis să-i cumpăr înghețată de la Carrefour, spunându-mi „să mă fac util”, cu un fel de ironie în voce, am înțeles că mama revenise așa cum era tânără și dominatoare, și am fugit. Am tras ușa după mine și pe ea am scos-o din agenda de telefon. M-o fi blestemat, dar am scăpat de o ulterioară dominatoare care să se urce cu picioarele pe mine.
Cred că voi nu vă puneți niciodată întrebarea: oare ce-și dorește bărbatul acesta de la mine? Sunteți prea preocupate să cereți, mai mult decât să oferiți. Poate nu toate, dar cele pe care le-am întâlnit eu, cu siguranță.
Când o femeie vorbește porcos sau înjură, nu mai e femeie, ci un bărbat în fustă, probabil și ea complexată de vreun tată care n-a știut cum se vorbește cu fetele și cum trebuie educate.
În fine, când o femeie conduce în pat și o face violent, nu e cu nimic feminină, ci provoacă durere. Zgârieturi pe spate, urlete ca în timpul bătăliilor cu turcii, dirty talk… îți ceri frumos scuze și pretextezi o durere de spate, pentru că nu vrei să mai adaugi o amintire neplăcută la cele pe care le ai deja… deja…
Și câte și mai câte… femei care fumează și vor să te sărute – sau să le săruți, femei care se trezesc dimineața și vor îmbrățișate cât mai strâns, femei neîngrijite, obosite, sictirite, atâtea feluri de femei și oare toți bărbații sunt niște ticăloși?
Bărbații care rămân în astfel de situații chiar nu sunt niște eroi, credeți-mă, ci niște ratați.
Părerea mea.
Guest post by Michael E.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
