Am citit câteva fragmente din „Bitch Doctrine” de Laurie Penny și cumva m-au pus pe gânduri. Argumentat, Laurie afirmă cu toată tăria că femeile – în special cele tinere – sunt mai fericite singure. Nu doar că „se descurcă” sau că „merge și așa”, ci pur și simplu le este, din toate punctele de vedere (carieră, lecții despre viață, cunoaștere de sine, atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic, dar și iubire de sine, manifestată prin timp dedicat pasiunilor și îngrijirii personale), mai bine.
Pentru că nimic nu este mai frustrant pentru o femeie tânără, care abia intră în viață, să-și irosească timpul și energia dedicându-și-le te miri cărui bărbățel neextras încă din copilărie, mofturos și pretențios, pentru care femeia de lângă el este, în societate, un trofeu cu care să se laude prietenilor, iar acasă, surogatul propriei mame și partener sexual. Nimic mai trist, mai frustrant și mai distrugător.
Iar dacă aruncăm o privire în jur, nu puține sunt femeile care își încep viața așa, cerșind puțină afecțiune, consumându-se pentru a-i ușura viața bărbatului de lângă ele, adesea neapreciate, slujnice și bone fără simbrie, mai ales dacă apar copiii de timpuriu în relație. Câte astfel de femei nu clachează prematur, ratându-și practic startul în viață?
În plus – și nu înțeleg de ce – relațiile dintre femei și bărbați seamănă mai degrabă cu un teren de luptă, căci mulți dintre aceștia din urmă continuă să vadă în femeie răsplata pentru cât sunt ei de minunați, ființa care face toată treaba, tăcută și nevăzută dacă se poate, gratis și fără drept să protesteze. Multe dintre femei experimentează încă de la primele relații violența domestică, restricțiile de toate felurile – unele nu au voie nici măcar să se machieze – cât poate fi asta de meschin și de absurd? – iar ele se pierd ușor, pe parcurs, tocmai pentru că nu au avut timpul necesar, înainte de a intra într-o relație, să se cunoască, să știe cine sunt și ce vor și să știe cum să ia atitudine atunci și acolo unde este cazul.
Desigur, asta nu înseamnă că toate relațiile dintre femei și bărbați sunt abuzive. Asta nu înseamnă că nu există cupluri care s-au cunoscut în tinerețe și care au construit împreună o viață plină. Există, desigur. Dar câte??
Pentru prea multe femei, dragostea înseamnă mai mult muncă, sacrificiu, alergătură satisfacerea nevoilor tuturor membrilor familiei, căci am fost crescute și învățate că, dacă nu procedăm așa, vom fi părăsite și vom îmbătrâni singure și nefericite. Da, dar deja suntem nefericite în aceste condiții, corect? Și, la rândul nostru, cum ne vom educa propriile fiice? La fel, să creadă despre ele însele că nu valorează nimic dacă nu sunt iubitele sau soțiile cuiva?
În plus, de ce să ne grăbim la 20 de ani să ne aruncăm cu capul într-o relație, atunci când bărbații sunt necopți, când încă nu știu cum să se comporte cu o femeie (nu mai zic că unii nu învață niciodată) și, mai ales, când sunt la vârsta la care au nevoie să „exploreze”, să cunoască cât mai multe femei? Există, desigur, și tineri deschiși la minte, care caută în femeie un partener pe care să-l trateze ca pe egalul lor, dar revine întrebarea „Câți sunt așa?”. În plus, trebuie să recunoaștem că nici femeile la acea vârstă nu știu mai nimic despre viață și au tendința să-și aleagă alături bărbați din categoria celor așa-etichetați „răi”, fiind atrase de aparența acestora de putere, siguranță de sine și, de ce să nu recunoaștem, „șmecherie”?
De aceea și din multe alte motive care nu au fost menționate aici, pentru tinerele femei este important să-și dea lor atenție în primul rând, să se ocupe de propria dezvoltare și evoluție emoțională și financiară, înainte de a se arunca în vâltoarea vieții. Și haideți să demitizăm „singurătatea” femeilor, să-i dăm jos masca de bau-bau, pentru a putea să ne bucurăm din plin de aceasta perioadă și să nu o transformăm într-una de doliu și disperare, de alergătură după un bărbat, oricare, numai să nu fim nevoite să petrecem prea mult timp în propria companie.
Este nevoie să scoatem la lumină poveștile nespuse despre femeile singure care au făcut istorie, care au reușit să se dedice pasiunilor lor (și, atenție, nu mă refer la carieră neapărat), fără un bărbat căruia să-i pregătească cina și să-i zâmbească regulamentar. Și de care să aibă grija exagerată până acolo încât să-i spună “vezi ce tip de aparat OneBlade ti se potriveste“. Știu un caz, jur!
Citește și De ce ești singură?
Poate vi se par aceste rânduri ca fiind o abordare mustind de misandrie, însă adevărul este că, pentru o relație plină de satisfacții și pentru femei, nu numai pentru bărbați, avem nevoie de o maturizare complexă pe care o atingem mai ușor dedicându-ne mai întâi nouă însene timp și atenție. Cu alte cuvinte, în loc să fugim de bezmetice de singurătate la tinerețe, s-o căutăm și să profităm la maximum de beneficiile ei.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
