Ai 75 de ani, eşti singură, la pat, în grija cuiva care mai târziu se va bucura de casa ta. Ţi s-au dus anii, viaţa a trecut. Singură, la miez de zi şi noapte, îţi depeni amintirile. Ai avut șansă, peţitorii n-au lipsit. Eraţi doar tu şi mama ta. Tatăl a murit de tânăr, poate a fost mai bine aşa. Oricum nu te-ar fi salvat. Problemele erau între tine şi ea, el probabil nu s-ar fi băgat. Sau, mai rău, ar fi fost de partea ei. Mama-i mamă, îţi spunea toată lumea. Nu e fiinţă pe pământ care să te iubească mai mult ca mama. Lumea, din păcate, nu îţi spune că există şi altfel de mame, care voit sau nevoit îţi mănâncă sufletul şi anii.
“Ăsta e prea scund”, îţi spunea mama; “ăsta e prea prost pentru tine, ăsta e prea urât, ăsta e divorţat şi dacă alta nu l-a mai vrut, de ce l-ai vrea tu?”. Cândva ţi-a mai spus ca ar fi fost bine dacă ai fi avut şi tu pe cineva. Aveai deja 40 de ani, pe vremea aceea erau mult prea mulţi pentru a mai lua în calcul o căsătorie. De copii, nu mai vorbim. „Eh, mamă, când am vrut i-ai gonit pe toţi”.
Să nu depinzi niciodată de un bărbat, să excelezi în toate, să ai bani, să faci carieră, să fie toată lumea la picioarele tale. Asta voia mama ta pentru tine. Te analiza atent când ieşeai din casă şi de cele mai multe ori aveai o bilă neagră, ori că nu erai pieptănată cum trebuie, ori că hainele nu te făceau fotomodel sau te mai miri ce. Ieşeai spăşită, cu gândul ca nu eşti perfectă, dar ar trebui să fii. Păi da, că mama te iubeşte şi-ţi vrea binele. Oglinda ţipa la tine, la fel ca mama ta, că nu ai talia de viespe care era atât de mult la modă.
Natalia Tejera
Mergeai la şcoală, erai mereu cu mâna sus. Simţeai nevoia să te afirmi, să ieşi în faţă. Ştiai că valoarea ta stă într-o notă, asta te învaţase mama. Ştiai că fără şcoală nu vei avea fericirea mult visată. Ştiai că la o notă mică mama ar fi plâns ore în şir şi ţi-ar fi reproşat ca ea se zbate pentru tine, copil nerecunoscător! Păi da, din cauza ta nu avea cizme noi, umbla cu o gaură în talpă. Ca să aibă să-ţi dea ţie, să te duci îmbrăcată frumos la şcoală. Tu erai mândria ei, tu erai viaţa ei. Şi trebuia să fii aşa cum voia ea. Nu era loc pentru nu pot, nu vreau, nu ştiu. Oh, nu! Ce tragedie ar fi fost să o superi pe mama!
Ai mai crescut, ai făcut şi o facultate. Dar îţi lipsea ceva. Puterea de a greşi. Da, chiar aşa, îţi era frică şi de umbra ta. De câte ori făceai ceva, o făceai prin prisma mamei tale. Dacă mama ar fi aprobat, era bine aşa. Nu mai ştiai cine eşti, ce vrei. Nu mai conta. Important era să obţii aprobarea mamei, numai aşa te simţeai demnă de a-i fi copil. Credeai că trebuie să-i câştigi dragostea prin fiecare alegere pe care o făceai. Alegere? Te simţeai vinovată de fiecare dată când respirai, de parcă ai fi fost Eva. Eva? Eva a păcătuit, pe tine te cheamă Virginia şi la 75 de ani eşti neprihănită. Sexul e ceva murdar, nu merita să încerci. E păcat, mare păcat. Mama ta nu vroia o prostituate în casă. Păi da, că până la urmă, nefiind căsătorită, te-ai fi tăvălit pe străzi sau prin păduri, nu în casă cu mama.
La 55 ani ţi-ai condus mama pe ultimul drum. Ai rămas singură, cu regretele tale. Dar ai gustat un pic de libertate. Eh, nu chiar libertate, lanţurile mentale au rămas. Ţi-ai continuat tabieturile deprinse de-a lungul anilor fără nicio ezitare. Te-ai mai întors din când în când la casa parintească, să mai tai câteva buruieni în curte. Ai dat pământul în arendă şi te-ai întors la munca ta de învăţătoare. Învăţătoare într-o localitate mică, într-o şcoală şi mai mică. Nu ai avut parte de carieră, aşa cum dorea mama ta. Păi, cariera ar fi însemnat să te muţi undeva departe, unde mama ta nu ar mai fi putut să-ţi fie umbră. Ai ales să stai cu ea sau, mă rog, mai aproape de ea. Suficient de aproape încât să te poată dirija în continuare.
Când credeai că nu mai poţi aştepta nimic de la viaţă a apărut şi ultimul peţitor. Aviator ieşit la pensie, văduv, dorea să-şi petreacă anii pensiei la ţară. V-aţi întâlinit într-o după-amiază însorită de primăvară, în casa unor rude care îşi făceau cu ochiul şi râdeau pe sub mustăţi. Uite şi fata bătrână, să vezi că de data asta se mărită. Nu te-ai măritat, pentru ca tu te visai într-un oraş mai mare, unde să poţi merge la Operă măcar o seară pe lună. I-ai spus-o şi peţitorului. L-ai alungat. Te-ai întors la singurătatea ta, sigură ca e mai bine aşa.
Am 30 de ani şi poate aş fi ajuns în situaţia ta, dacă nu aveam curajul să rup lanţul şi să fug. Poate că voi ajunge oricum în aceeaşi siţuatie, dar măcar am încercat. Am crescut, am metabolizat, am acţionat. Până acum nu regret, pentru că fiecare acţiune-mi aparţine. Viaţa mea depinde de mine.
Guest post by D. Umi
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
