Trăiesc – cu pauze însemnate, slavă, zeilor! – în România de aproape patruzeci de ani (cam cu douăzeci mai mult decât ar fi trebuit). M-am născut în Republica Socialistă România, o țară care nici nu mai există, dar nici n-a dispărut.
Bineînțeles că trebuie să dăm vina pe regimul comunist pentru atâtea dintre neajunsurile vieții noastre de astăzi. Totodată, ar fi timpul să dăm mai serios vina și pe ce ni s-a întâmplat în tranziție. Mai mult decât consecințele comunismului, trăim astăzi consecințele tranziției.
Averile construite prin jaf, date de la o generație la alta, privatizările dubioase din anii 1990-2000, lipsa noastră de cultură politică, apetitul pentru kitsch, disoluția completă a autorității.
Trăim epilogul tranziției de la comunism la capitalismul de cumetrie (iată, cităm din Iliescu) și rapt.
Și, în tot acest timp, România s-a mutat cât un pion, o pătrățică. Avem videochatiste gârlă, citrice și televiziune în culori. Putem să fugim unde om vedea cu ochii.
În rest, e absolut la fel. Și așa va fi întotdeauna, cât acest fel – felul greșit – de a trece prin viață se dă mai departe și pensiile speciale vor înghiți, în câțiva ani, un buget mai consistent decât educația. Care educație? Hai, mă, ce dracu’, România Educată a fost o vorbă spusă la mișto de profesorul (ha-ha!) Iohannis, ca să nu se vadă jetul gălbui în care scălda țara.
La fel, spuneam: același dispreț pentru tot ce înseamnă spațiu public. Aceleași șanse de a muri sfâșiat de o haită de câini pe drumul mare. Aceeași solidaritate în jurul șpăgii, în spitale și oriunde e rost de plic. Am mai constatat că, în mod tradițional, se bucură bugetatul la plic mai ceva pisicuțele la Whiskas. Același dispreț al funcționarilor față de contribuabili. Și aceiași indivizi fără meserie la bază puși să conducă țara toată.
Ne conduc gargaragiii, repetenții, golanii
Marcel Ciolacu n-a avut până la treizeci de ani o carieră. În nimic. Ce ar fi putut face Marcel Ciolacu într-o lume așezată? Să fie cel mult ajutor de instalator, să ducă șarpele de desfundat buda. Și tovarășul general doctor Ciucă? Dacă România nu era această glumă proastă ar fi fost, cel mult, cel care ținea găleata înainte să vină mâna a doua la tavan. Dar așa, iată-i moț, în “rotativă”.
Pe noi ne conduc repetenții, cei care torturează limba română, patrioții cu un nivel cultural sub gașca de derbedei a lui Gheorghiu Dej din anii 1950. Gargaragiii, barbugiii, golanii de mahala, toți cu mofturi de lorzi, toți – “excelențe”. Inadecvare de sus până jos și de la dreapta la stânga.
Cultura noastră e una de penitenciar și de laudatio-n cerc. Mediocritatea e sfântă, haita e sfântă, cetățeni autonomi găsești din an în Paște, în rest unul care e al altuia, care e al lui cutărică, cutărică fiind al lui cutărescu, ca-n plin feudalism. O lume de stăpâni și slugi și mai nimic între.
România e roasă din interior de o clică de înguști, lipsiți de responsabilitate și viziune, tocători de vorbe goale, păpuși de cârpe pe bețele neosecuriștilor.
Dar nu ne deranjează, merge și așa, suntem o țară de fericiți pe care retardul istoric sever i-a făcut să ierte hoții și să aprecieze proștii. Dar, chiar vă rugăm, cine vrea să ne mai călărească o tură? Țara ca o căruță, pe care orice nimeni în drum poate să o dea și el prin gropi, de ce să nu poată? România e la fel, nu vă temeți, e încremenită în rele și blocată în irelevanță.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
