Nu știu alții cum sunt, dar mie îmi place ciorba acră. În familia mamei a face borș de casă e o îndatorire sacră, pe linie maternă, așa că nu s-a pomenit vreodată să acrești ciorba cu altceva decât cu borșul casei. Eu nu sunt ciorbăreasă de fel, nici nu mă omor să le mănânc, nici să le fac nu mă pasionează, dar am câteva preferate, și pe alea știu să le și gătesc. Cu excepția ciorbei de burtă, care-mi place doar făcută de mama, toate ciorbele făcute și de mine sunt, ați ghicit, acre.
Acum să nu credeți că nu poți să le mănânci de acre ce-s. Totuși, fostul meu prieten – un tip care adora ciorba de orice fel – nu putea să mănânce taman ciorbele din familia noastră. Pentru că, spunea el, erau prea acre.
În perioada „de miere” mânca, săracul, fără să comenteze. Nu mai știu exact când a început să nu-i mai placă ciorba casei, dar pesemne că dacă aș fi fost suficient de atentă asta ar fi echivalat cu un soi de avertizare timpurie a ruperii relației. Pentru că nu toți vin acasă cu pete de ruj pe gulerul cămășii, unii preferă să-ți transmită mesajul mai subtil, spunând că ciorba e prea acră. 😉
Cert e că, la un moment dat, a căpătat curaj și a spus că nu-i place, deci n-o mai mănâncă. Îl suspectez că erau și altele care nu-i plăceau în ciorbele alea, că le refuza chiar și când erau făcute mai puțin acre, doar, doar, or întruni aprecierea lui.
După ce m-am supărat o vreme, m-am gândit că probabil toți suntem de fapt victimele gusturilor formate acasă. În copilărie. Deși am întâlnit și bărbați care admiteau că mamele lor nu gătesc bine. Dar am impresia că ăștia sunt excepțiile. Foarte rar ajungi să-ți dai seama că acasă la tine nu se gătea bine, când mănânci prin oraș sau la alte mame, și faci comparație.
Cei mai mulți bărbați continuă să tânjească după mâncarea propriilor mame până la adânci bătrâneți. De asta probabil au succes restaurantele sau meniurile în care se exploatează calificativul „ca la mama acasă”. Măcar din vorbe să te amăgești că mai mănânci ca la mama. Știu, soluția ar fi ca nora să ia lecții de gătit de la soacră, ca să-și mulțumească bărbatul, dacă chiar ține să-l păstreze pe acasă. Deși poți să notezi în amănunt fiecare rețetă, dacă-i lipsește acea notă personală pe care o dădea mama, tot degeaba.
Știți bancul cu bărbatul care tot venea acasă și-i zicea nevestei că n-a făcut mâncarea bună? Ca aia făcută de mă-sa, normal. Într-o zi nevastă-sa, din neatenție, a ars mâncarea. Se dădea, săraca, de ceasul morții că va veni bărbatul acasă și ce nu-i plăcea lui mâncarea făcută de ea înainte, dar ce avea să nu-i placă asta arsă! Când colo, primul lucru pe care l-a strigat bărbatul când a intrat pe ușă și a simțit miros de mâncare arsă: a venit mamaaa!
Concluzia nu este să ardeți mâncărurile, totuși, că se spală al naibii de greu oalele. 😉
Citiţi şi
Femeile mature vs femeile imature
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
