Un fapt cunoscut de toată lumea este acela că, spre deosebire de bărbat, femeia are nevoie de mult mai mult somn.
Că în ciuda dimensiunilor mai mici, expunerii limitate la sport și a unui libidou care, în lipsa stimulării continue, ar pune în pericol continuitatea speciei umane, doamnele, domnișoarele și celelalte membre ale genului feminin ne întrec, atunci când este vorba de aghioase, cu ușurința cu care întrece Loganul, atunci când se răstoarnă în prăpastie, fulgul de păpădie.
Primul moment în care bărbatul tipic se lovește de instituția femeii adormite este localizat, de obicei, în cursul primelor nopți după căsătorie, ba, adesea, chiar în noaptea nunții. Este acel moment în care, cu cerneala pe certificatul de căsătorie încă umedă, soțul se apropie de tânăra soție, care, evident, mimează din pudoare adormirea, și o atinge cu maximul de tandrețe pe care erecția pârâind în nădragi o permite.
Cumva păroasele creaturi nocturne trăiesc, urmare poate și a înțelegerii prea ad literam a unora dintre scenele favorite ale filmelor romantice pentru adulți, cu profesioniste, iluzia că simpla atingere cu organul dedicat trezește în femeia tipică (inclusiv în cea adormită) chef de joacă și interes.
Doar timpul, tiradele pițigăiate, câteva zile de îmbufnare și o supă rece îl fac pe mascul, cu dificultate, să înțeleagă faptul că, atunci când ațipește, femeia nu numai că intră într-o lume mai bună și intangibilă, dar că, de fapt, nici nu prea vrei să o grăbești să se întoarcă înarmată înapoi acasă, în lumea necesităților masculine.
„Parcă nu era așa”, gândește, de obicei, tânărul, amintindu-și cu nostalgie de singura femeie care aparent dormea puțin. Acea femeie care venea cu ceiuțul la pat, la prima fornăială. Care schimba sticla cu apă caldă de la picioare la culcare și care, miraculos, dimineață de dimineață, pregătea micul dejun al campionilor și storcea portocala. De mămica, femeia aceea minunată care și acum ar veni pentru toate acestea, dacă iubita nu ar fi schimbat, din prima zi, yala.
Ce nu se cunoștea, însă, până acum era motivația acestei stări de lucruri. Motivele exacte pentru care bărbatul poate sta indefinit în noapte, cu ochii la Divizia Națională și un legănat caracteristic din cap, pe când femeia năvălește, chiar și în zi de Liga Campionilor, în pijamale, trage storurile, bătucește perna și, după un amical „vezi să nu faci zgomot”, intră în comă și nesimțire pentru următoarele 10-12 ore.
Pare că diferența dintre genuri, din acest punct de vedere, este în creier.
După cum se știe, bărbații au o minte frumoasă, deservită admirabil de un creier mare, populat de extraordinar de mulți neuroni, din păcate relativ inerți.
Spre deosebire de acesta, creierul feminin este mai mic, unii ar zice chiar mignon și te-ai aștepta ca, în conformitate cu fizica Newtoniană, cantitatea de somn necesară odihnirii hardughiei să fie dublă la bărbat.
Diferența însă vine din altă parte.
Astfel, deși foarte mare, creierul masculin pare destul de puțin folosit. Cumva el seamănă foarte mult cu Sudanul, plin de deșerturi străbătute arareori de câte o caravană cu mers legănat și zonele mai electrificate cât de cât sunt, de fapt, la nivel de felinare. Există, desigur, capitala – zona sexului -, precum și unele regiuni mai privilegiate, necesare înțelegerii de finețe a noțiunilor de offside și 1442, modalitatea mereu nouă și fascinantă în care funcționează binomul ciocan- cui și alte asemenea mici șosele de mare viteză.
Prin contrast, creierașul feminin este un adevărat Monte Carlo în zi de formula 1. Conduse de neuroni hiperactivi, gândurile se bulucesc ca niște bolizi zumzăitori, unele din ele încă de la start, altele pe traseu și câteva dinspre sosire, de obicei, semnalizând alandala și surprinzându-se unele pe altele până în momentul binecuvîntat și relativ rapid al apucării somnului.
Pentru că diferența esențială dintre bărbat și femeie nu este nici în dimensiunile creierului, nici în densitatea acestuia, numărul de girații și cantitatea de mielină, ci în modul diferit de utilizare a acestuia – gânditul la femei, umplutură pentru evitarea colabării craniului la masculi.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
