O mare eroare în a înfiera chestia asta cu “a intra într-o relație de teama de a nu fi sau de a nu rămîne singur”. Suntem ființe sociale și una dintre caracteristicile noastre definitorii este să ne adunăm în grupuri. Și ca animale al căror scop de bază este de a perpetua specia avem adînc înrădăcinat în noi instinctul de a ne asocia în cupluri, de a nu fi singuri. Că ne este frică să nu rămînem singuri? Da, ne este frică. Or, ce este atît de ciudat și de condamnat în asta? Ce este frica? Instinct de supraviețuire. Iar instinctul de supraviețuire presupune și perpetuarea genelor, a speciei, a însușirilor. Orice om, la bază, caută să își asigure continuitatea. Este ceva natural să vrei să fii împreună cu cineva alături de care să poți fi intim, să pui atunci cînd ești în casa ta, între pereții tăi, capăt jocului social de supraviețuire, să poți să te dezbraci în curul gol, cum s-ar zice, să te cocoți în brațele celui sau celei de lîngă tine și să te scarpine în cap. Orice animal are instinctul ăsta și face uz de el. Omul este singurul animal care, conștient, îl neagă. Rațiunea îi servește în acest caz de armă de sinucidere.
Este o idee new age treaba cu spiritualitatea excesivă, cu negarea manifestării fizice a materiei, cu individualizarea dusă pînă la extrem, cu libertinizarea a tot ceea ce înseamnă natură și manifestările naturii. Legile firești după care se conduce natura sunt reduse pînă la noțiuni derizorii, noțiuni lesne de înțeles și respins prin puținătatea argumentelor ce le descriu și susțin. În virtutea unei existențe imaginare perpetuăm concepte lipsite de ancore. Începem să trăim în ideea că nu suntem ceea ce suntem. Negăm principiile fundamentale ale existenței noastre în lumea asta care ne suportă.
Perpetuarea ideii conform căreia este greșit să intri într-o relație de teama de a nu rămîne singur este o mare eroare. Este o ideologie a unor guru așa-ziși iluminați din punct de vedere individual dar care au eșuat din punct de vedere social. Acei guru care sunt experți în individualizarea simplului act de masturbare (o fac, adică, fără a răsfoi reviste porno sau fără a-și proiecta imaginea unei femei sau a unui bărbat în pielea goală) dar au eșuat în simplul act de socializare de bază, manifestarea interacțiunii simple dintre oameni, de pildă.
Este ceva normal să îți fie frică să nu rămîi singur și o mare eroare să susții că normalitatea asta este o greșeală. A nu vrea să rămîi singur este manifestarea pur naturală a ceea ce suntem. Suntem animale, indiferent că vrem asta sau nu, indiferent că ne place sau nu, indiferent că o acceptăm sau nu. Suntem sociali. Că o ardem ideologic, spiritual sau că încercăm să găsim portițe de scăpare e altă treabă. Singuri oricum nu suntem proiectați să existăm. Chit că o spune cine o spune. Aia e.
Pe Victor îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
