De ce am un câine și n-am un copil

20 January 2015

laura babanM-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință. Ea își ținea de mână gâgâlicea de fetiță, de vreo 6 ani. Eu eram cu bicicleta și cu cățelul în coș. Îl dau jos să-l smotocească cea mică, căci amândoi se întindeau unul spre altul curioși. Noi, ăștia mari, ne așezăm pe-o bancă să recuperăm cele nespuse.

Și-atunci mi se trântește una care trebuia rămasă nespusă. ”Dar tu când faci un copil? Câți ani ai deja? 27?”, ”26 și 9 luni”, îi răspund în glumă. Dar prietena mea continuă. ”Tot timpul te văd plimbând câinele, dar nu mai bine plimbi un copil? Dacă vrei să știi, iubirea pentru câine dispare, ai să vezi. Cum rămâi însărcinată, cum ai să vrei să scapi de cățel.”

Auăleu, de unde să încep a-i răspunde?

Nu vreau acum un copil

Acum vreau să călătoresc. Vreau să ne mutăm dintr-o țară în alta oricând putem. Vreau să putem pleca cu cortul în orice week-end. Oricum e greu cu cățelul după noi, dar e mai ușor decât cu un copil. Vreau să fiu liberă, vreau să fug, vreau să mă cunosc, vreau să-l cunosc pe omul de lângă mine. Vreau să gust zilele și să-mi înțeleg rostul. Vreau să pot să mă smulg dintr-un loc atunci când nu mai sunt fericită. Vreau să-mi schimb serviciul atunci când nu mai vreau să fac ce fac. Vreau să pot dormi până la 10 dimineața. Vreau să mă duc în oricare sâmbătă la o petrecere. Dar cel mai important, vreau să construiesc lumea în care voi aduce un copil. Mica lume în care vom trăi ca familie, puținii oameni din jurul nostru, ”satul” unde-mi voi educa la rându-mi copilul.

Nu-s egoistă, sunt sinceră eu cu mine. Vreau să-mi trăiesc anii aceștia descoperind, încercând, învățând, crescând. Vreau să iubesc copaci, și mare, și poteci. Vreau să-mi iubesc omul. Să fim doar doi. Să-l pot privi din mai multe unghiuri, în mai multe situații, în diferite peisaje. Vreau să știu că relația noastră e puternică și-n afara balonului de săpun. Vreau să scriu scrisori de dragoste și încă o carte, vreau să îmi îmbrac rochiile fie vară, fie iarnă și să ieșim în câmp să facem poze.

Masurand lumea

Măsurând lumea

Vreau să pot să nu fac ordine în casă, să pot să nu răspund la telefon, să pot să stau cu o carte în pat un sfârșit de săptămână întreg. Iubesc copiii, iubesc foarte mult copiii, dar acum, la 26 de ani și 9 luni mai mult mă iubesc pe mine. Vreau să am timp eu cu mine. Să mă urc pe role și să-mi trag cățelul după mine. Să țopăim dintr-un oraș în altul pe bicicletă. Să dormim în trenuri, și-n gări, și-n aeroporturi, și sub cerul liber. Vreau să putem să mai plecăm o vară în Islanda să facem voluntariat. Să plantăm copaci, să strângem gunoaie, să cucerim munți.

Comparația copil-câine

Nu-mi place când oamenii cu copii și fără căței îmi spun că e mai bine să ai un copil. Ei nu știu cum e să ai un cățel. Așa cum nici eu nu știu cum e să ai un copil. Dar nu trebuie să am unul ca să știu că:

– un câine nu înlocuiește un copil

– un copil nu înlocuiește un câine

– dacă ai un copil, nu trebuie să ai și un câine

– dacă ai un câine, nu trebuie să ai și un copil

– un câine nu va fi niciodată mai iubit ca un copil

– un câine face și el parte din familie

– există oameni care își doresc un câine

– există oameni care își doresc un copil

– există oameni care își doresc și-un copil, și-un câine

– dacă x vorbeste numai despre câini, să-i fie de bine

– dacă y vorbește numai despre copii, să-i fie de bine!

Pentru mine, în orice comparație câini-copii, copiii câștigă. Dar să spui că ”mai bine crești un copil decât un câine” este prea mult, pentru că fiecare știe ce poate și ce vrea să crească. Fiecare cu treaba lui. Nu văd de ce toată lumea ar trebui să aibă copii și de preferat să-i facă la vreo 20 și ceva de ani.

Mai mult, nu văd de ce trebuie ales să ai un copil în detrimentul unui câine. Studii făcute pe reacția unor mame la vederea copiilor lor și la vederea câinelui familiei arată că se activează aceeași zonă a creierului. Cu aceeași intensitate și devotament. DAR, apariția copilului activează o zonă unică din creierul mamei, cea a protecției și a ”îndrăgostirii”. Altfel spus, ne iubim mult câinii, ne iubim mult copiii, dar de cei din urmă suntem și îndrăgostiți și într-o situație de urgență, între salvarea câinelui și salvarea copilului, am alege copilul. Cred că aici se aplică acel ”ai să vezi când ai să ai un copil”. Am să văd.

Laura Baban - Cu Domnul Tic la Nisa

Cu Domnul Tic la Nisa

Păi, și ce se întâmplă cu câinele?

Așadar, cred că am stabilit, dacă îmi iubesc mult câinele, nu înseamnă că e cazul să fac un copil. Dacă îl iau peste tot cu mine și-l pozez din toate unghiurile, nu înseamnă că îl consider copilul meu. Înseamnă că acum am un câine. Și peste ceva timp voi avea un copil. Sunt două etape diferite, care se vor împleti. Nu se întâmplă nimic cu câinele când voi face un copil (decât că, probabil, cineva o să-l tragă mai mult de urechi și-o să-l caute pe la dinți). Or să crească împreună. (Știați că cercetările arată că mamele care au locuit cu un câine înainte și în timpul sarcinii vor naște copii cu sistemul imunitar mai puternic? Pentru că expunerea la microbi este mult mai mare, ceea ce ajută corpul să se adapteze încă dinainte de naștere.) Ca să nu mai spun că ce poate face un câine în viața unui copil, nu pot face toate jucăriile din lume.

Și totuși, când fac un copil?

Nu știu, dar cred că e treaba noastră.

Pe Laura o găsiți și aici.



Citiţi şi

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Țara în care nu te poți compromite

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. LL / 19 February 2015 22:58

    Nu inteleg de ce se simt unii atat de atacati ca altii aleg sa isi traiasca viata altfel! De ce sa iti versi frustrarile si rautatea pt ca un om are un caine si tine la el? De ce sa te deranjeze ca nu a ales, ca tine, sa aiba un copil? De ce e treaba altora? Nu inteleg… pt ca nu e nimic logic in asta. Am vazut ca se plang doar persoanele frustrate, care probabil s-au casatorit prea devreme, cu un om pe care nu il mai plac si se gasesc intr-o situatie care ii depaseste… si incearca sa isi acopere nemultumirea zicandu-si ca ei fac ce trebuie, ca au realizat ceva, ca sunt oameni adevarati. Stiu ce zic, ma pasioneaza mult psihologia si observ bine oamenii. Numai cineva care NU INTELEGE IUBIREA SI BUNATATEA se poate lega de faptul ca cineva indrageste un animal. Ce penibil, cata idotenie se afla in nedumerirea unora ca “vai, ai caine in loc de copil?!” Articolul e prra soft, eu cred ca trebuie sa fim mai duri cu personajele astea care ataca gratuit si ca trebuie sa “have a taste of their own medicine”, poate asa se mai dumiresc.

    Reply
    • Gabi Marin / 18 March 2015 11:53

      @ LL – Pe bune? Te lauzi ca-ti place psihologia si totusi comentezi intr-o maniera foarte rautacioasa.Din punctul meu de vedere tu nu intelegi IUBIREA SI BUNATATEA

      Reply
  2. Bogdana / 19 February 2015 17:43

    nu am citit toate comentariile pentru ca multe am inteles ca sunt rautacioase si nu imi pierd vremea degeaba. Voiam sa iti spun ca atunci cand aveam varsta ta gandeam fix la fel, aveam un caine, il am si acum, si voiam timp pentru mine, ba chiar excludeam ideea de copil, au trecut ceva ani, a venit si copilul, exact cand ne-am simtit pregatiti si l-am vrut, ba de multe ori am zis ca ne pregatim pentru un eventual copil avand un caine. Gandesti ca un om normal si asta conteaza. Numai bine 😉
    Am vrut sa stii ca mai sunt si oameni care iti impartasesc parerea.

    Reply
  3. Irina Iordache / 19 February 2015 11:59

    Draga mea, cainii latra, ursul trece…
    Sunt atatea si atatea variante. Personal, eram adepta vietii fara copii, am avut de cand ma stiu pisici, apoi a aparut si un caine. Si, ce sa vezi, desi nu era in plan si desi era putin probabil spre deloc sa raman vreodata insarcinata, la 37 de ani am primit vestea: o sa vina si un copil. Si? Te adaptezi si ii incadrezi pe toti in universul tau. Si se poate sa fii fericit cu toti, caini, copii sau pisici, sau pe rand. Nu exista o reteta universala. Si nu e bine sa ii judeci pe cei care nu gandesc si nu fac asa cum faci tu.
    Cei care incep sa critice au ceva frustrari, nesigurante si neimpliniri in vietile lor. De aceea nici nu ar trebui luati in seama. Cat despre ajutat, sa ma ierte Dumnezeu, eu nu mai ajut pe nimeni pana nu mi-o cere.
    Da, te inteleg, si mie de pe la 22-25 de ani mi se punea aceeasi intrebare: cand te mariti si cand faci un copil? Cand o sa vreau eu si oricum, e treaba mea, asa le-am spus tuturor. Si asa am facut 🙂
    Draga mea, tot respectul pentru curajul de a-ti face publice opiniile, cu riscul de a primi astfel de reactii!

    Reply
  4. nico / 19 February 2015 9:38

    Esti minunata! Ce ai putut scoate din tine e o perla! Nu stiu de ce mi-am pierdut timpul citind prostia ta pana la capat tot cautat sa iti ofer astfel o sansa sa ma uimesti cu inteligenta ta. Nu ai reusit. Subiectul e de 2 lei si poti creste intr-adevar ce vrei tu chiat si un caine, atat poti….
    nu oricine face copii si nu oricine ii creste la fel cum nici nu ii merita oricine!

    Reply
  5. Diana / 7 February 2015 13:12

    Sensibilitate culturala = idee specifica unei culturi care, atacata sau gresit interpretata, poate aduce ofensa unei persoane din respectiva cultura.
    Adaug la aceasta definitie ca fiecare om are propria cultura rezultata din comportament, experiente si informatie. Iata un link al unui articol despre cultura care o poate ajuta pe Laura sa dezvolte sensibilitate culturala, si sa aiba grija ce scrie pe viitor: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1467-6494.2007.00476.x/full.

    Reply
  6. Diana / 7 February 2015 12:46

    Draga Leelo, mi-e rusine sa fac parte din aceeasi specie umana ca si tine. Stiu foarte bine sa citesc. Daca limba romana pe care o vorbesc pare simpla, este pentru ca sunt plecata din Romania de zece ani. Am terminat o facultate in Romania, una in Australia si tocmai am inceput un Master in Australia. Vorbesc, scriu si citesc la nivel academic in trei limbi. Sa mai mentionez faptul ca am luat IELTS-ul cu nota 8.5/9? Se pare ca in Romania oamenii te iau in mod serios numai daca te lauzi, ceea ce mi se pare o prostie dar lumea te crede prost pana nu spui ce studii ai.
    M-am evervat foarte tare cand am dat peste acest articol si am vazut felul in care este scris. In primul rand ‘prietena’ care a intrebat-o de ce nu face copil nu merita raspuns. Probabil ca nu a terminat nici zece clase daca isi permite sa-si bage nasul in viata altora fara nerusinare. Si se pare ca Laura s-a coborat la nivelul ei. Mi se pare de-a dreptul ofensiv si titlul articolului. Daca in Australia cineva ar indrazni sa faca o asemenea comparatie intre copilul meu si un caine, este pentru ca nu au terminat liceul si mai mult ca sigur consuma amfetamine. Acest articol tipa snobism, ce tare este ea pentru ca alege sa se distreze pana la 40 de ani, in loc sa aiba copii. Ceea ce mi se pare ok, este treaba ei dar comparatia in ochii mei este foarte ofensiva. Atinge niste puncte ok, in ceea ce priveste oxytocin si afectiunea fata de copil. Faptul ca Laura este o tipa citita si umblata nu face articolul sa fie ok, si se pare ca nu a auzit de sensibilitate culturala. Daca ar fi auzit de acest concept cu siguranta nu ar fi indraznit sa scrie o asemenea mizerie.

    Reply
  7. Diana / 6 February 2015 7:56

    Draga mea tu nu contribui cu creierul la prezervarea inteligentei umane pentru ca esti o scriitoare de mana a treia. Cum sa faci comparatie intre un copil si un caine?!!!

    Reply
    • Leello / 6 February 2015 17:51

      Diana draga, in acest caz creierul tau lipseste cu desavarsire….. Daca iti permiti sa faci o astfel de afirmatie trebuei sa suporti consecintele. Esti un om de nimic. Daca ai fi citit atent ai fi inteles ce a spus Laura dar cum tu probabil nu stii nici macar sa citesti nimeni nu iti poate cere prea multe. Ar fi mai bine sa stai in banca ta pentru ca jignesti gratuit si o faci aiurea. Taci!!!! In felul; asta reusesti sa te faci de ras mai putin….

      Reply
  8. Gabriela F / 1 February 2015 14:58

    la fel si cu pisica:)))))
    nici pisica nu e un copil:))))) chiar daca o pozez non stop:)))))))

    Reply
  9. Oana M. / 31 January 2015 14:37

    Eu una nu prea inteleg ce treaba are cainele cu copilul.Sunt fiinte care nici macar nu pot fi comparate.Ii iubesti pe ambii,dar e altfel de iubire,altfel de responsabilitate,altfel de implinire.Ideea conform careia la 20 si ceva de ani mai bine ai copil decat caine,e cat se poate de stupida.E ceva de genul ‘decat sa iti cumperi masina,mai bine faci cartofi prajiti’ ..n-au nicio treaba una cu alta.Intr-adevar,in societatea noastra trebuie musai sa fii in rand cu lumea:facultate,munca,nunta,casa si copil.Musai.Si ne place sa ne bagam asa in sufletul omului si sa ii spunem noi cum e mai bine sa isi croiasca viata,ca noi stim mai bine.Nu conteaza ca omul acela poate nu isi doreste o casatorie sau un copil sau ceva ce “trebuie”.Noi ii spunem si cerem explicatii ca de ce nu vrea,ca e anormal.Si cand zic ‘noi’,ma refer la poporul roman.E ceva caracteristic.O fi si pe la altii,dar la noi cateodata e prea mult.
    Singura precizare pe care as face-o in ceea ce priveste varsta,este ca din punct de vedere medical momentul optim pt un copil este pe la 20 si ceva de ani 30 si putin.Dupa varsta de 35 de ani ,statistic,creste frecventa complicatiilor si a anomaliilor de dezvoltare.Asta nu inseamna ca sigur nasti un copil cu probleme de sanatate la 38 de ani sau ca acest lucru nu se poate intampla si la 25 de ani.Doar ca sunt sanse mai mari.E vorba de organismul mamei,de modificarile specifice varstei.Sunt detalii medicale ,multe si stufoase si nu fac obiectul acestui articol.
    In fine,nu trebuie sa te justifici in fata nimanui,e viata ta si faci ce vrei si in ce ordine vrei.Chestia cu regretul e treaba fiecaruia.Si-l asuma si traieste el cu el,nu X sau Y.Una e sa dai un sfat,un exemplu,alta e sa zici “uite,eu am regretat,vezi ca si tu o sa regreti sigur!”

    Reply
  10. bogo / 31 January 2015 9:29

    Nu-i rea argumentatia insa ar mai fi doua puncte de adaugat in lista ta:
    – un caine e un surogat de fapt
    – cu cat faci mai tarziu un copil, cu atat vei regreta mai tare mai tarziu. Diferenta de varsta va fi prea mare si asta se va simti.

    O spun in calitate de individ care a trecut prin ambele experiente, ii plac si cainii si copii insa nu-i mort nici dupa unii nici dupa ceilalti.

    Reply
  11. Carmen / 30 January 2015 13:37

    Extraordinar de bine punctat !

    @Chiar_eu – e usor sa scoti din context idei si sa carcotesti la fiecare. Dar iti recomand sa citesti si sa intelegi mesajul in intregul lui, nu pe bucatele, zau … si inca ceva: fiecare cu adevarul lui.

    Reply
  12. Aliss / 30 January 2015 10:37

    …pentru Chiar eu
    …sa ai un copil înseamnă sa te implici în educația lui, nu sa îl lași ba la bunici, ca sa pleci în vacanța , ba cu bona , sa mergi la evenimente mondene …vrei un copil, ești cu el din tot sufletul, fara sa sa l scapi din ochi…altfel, te pomenești ca la 16 ani ia un arc și trage în ochiul unui coleg, din gluma…sînt prea mulți copii făcuți ca sa fie părinții în rînd cu lumea…daca un cîine nu mai manîncâ atunci cînd îi sînt plecați stăpîniți , tu lași copilul la bunici , ca doar e mai puțin sensibil , nu ?! Sau poate e mai obișnuit cu ei…iar tu poți sa cutreieri lumea , fără sa te gîndești: daca a fugit în fața mașinii? Dacă l a mușcat cîinele vecinului și a făcut o formă gravă și mortala de turbare?! Daca a căzut de la etaj ?! Dacă… mă rog , cum zicea Stephen King ,,nici un psihopat nu depășește un părinte în imaginarea celor mai rele lucruri ce i se pot întîmpla copilului propriu” !

    Reply
    • Chiar_eu / 30 January 2015 11:30

      well…nu e nici cum spui tu!
      Si eu am stat pe la bunici si nu m-a mai mancat niciun caine, iar la 16 ani eram la un liceu foarte bun din orasul natal (nu scoteam ochii unui coleg)…am fost premianta si am facut o facultate grea + un master, iar jobul meu ar fi invidiat de ceva persoane (ca sa ma laud, nu de altceva…).
      Vezi tu..exagerezi..vezi totul alb sau negru..nu exista ceva de mijloc la tine, ceea ce este foarte rau!
      Daca il lasi la bunici, in opinia ta il gasesti mort, ca a dat masina peste el.
      Dar draga mea, tu nu ai fost niciodata la bunici? Nu ai avut copilarie in vacantele de vara la tzara la bunici? :)))
      Iar nu gandesti ceea ce scrii…mai reciteste inca o data (scuza-mi pleonasmul) :))
      Cat despre bona, NU am spus nicaieri nimic de bona! Nu as lasa copilul cu asa ceva..dar daca sta o seara la bunici sa te duci la ziua lui Xulescu, stai linisttia ca nu moare :))
      asa ca…

      Reply
  13. Chiar_eu / 30 January 2015 9:30

    “Vreau să-mi iubesc omul. Să fim doar doi. Să-l pot privi din mai multe unghiuri, în mai multe situații, în diferite peisaje. Vreau să știu că relația noastră e puternică și-n afara balonului de săpun” – Ce te face sa crezi ca un copil te va face sa nu iti mai iubesti omul? :)) WTF…tu citesti ceea ce scrii?!
    ” Vreau să scriu scrisori de dragoste și încă o carte, vreau să îmi îmbrac rochiile fie vară, fie iarnă și să ieșim în câmp să facem poze” – asa si? ce te impiedica sa imbraci rochii de vara si sa te duci sa faci un shooting?!
    “Vreau să pot să nu fac ordine în casă, să pot să nu răspund la telefon” – OK…daca ai copil tre neaparat sa speli fiecare lingurita aruncata in chiuveta, sau cum?! Iar dk nu ai chef sa raspunzi la telefon..de ce ai raspunde daca ai fi mama???? Nu ai chef, nu raspunzi, cine naiba te obliga??? Exista SILENT, sau Turn Off:)))
    “Iubesc copiii, iubesc foarte mult copiii, dar acum, la 26 de ani și 9 luni mai mult mă iubesc pe mine” – crede-ma ca si eu MA ADOR si nu cred ca exista vreo “NARCISA” mai mare ca mine, imi place sa ma impopotzonez, sa ma machiez, sa fiu mereu in trend…poate ca in primele luni de viata ai bebelului o sa fie mai greu sa mai intru in acest tipar, insa dupa cateva luni nu vad ce m-ar impiedica sa mai fiu asa?!
    “Să țopăim dintr-un oraș în altul pe bicicletă. Să dormim în trenuri, și-n gări, și-n aeroporturi, și sub cerul liber” – well…din punctul asta de vedere nu ne potrivim. Eu sunt foarte comoda si nu cred ca as dormi vreodata in gara :)) desi nu cred ca ai dormi nici tu..avand in vedere pericolele la care ne expunem in zilele noastre. Iar sub cerul liber..tare curioasa sunt daca ai dormi:)) nu ai specificat nimic de cort..asa ca prin cer liber se intelege a se dormi mai ceva ca aurolacii!
    ” Vreau să putem să mai plecăm o vară în Islanda să facem voluntariat” – dar plecati draga, cine te impiedica?! Daca tzancul are peste 1 an si il lasi la bunici…poti sa pleci si pe luna! :))))
    ” Să plantăm copaci, să strângem gunoaie, să cucerim munți” – iar nu vad cu ce te impiedica un copil sa plantezi un copac:))) Cat despre cucerirea muntilor..am o colega la job, care merge cu fii-sa (care are acum 7 ani) si sotul ei de 4-5 ani la munte si fac tot felul de trasee…deci dk stai sa calculezi…7-4…fetita e carata la munte cam de pe la 3 ani…deci depinde si de mediul si felul in care va “educati” familia….
    Parerea mea asa de final este ca “vorbesti” ca sa te afli in treaba…no offence!
    P.S. nu am copii inca (dar sunt insarcinata), sunt cu 1 an jumatate mai mare ca tine si sunt o persoana foarte egoista care e mereu la party-uri in cluburi si obsedata de tot ce tine legat de fashion, make-up, calatorii.
    Have a nice day 😀

    Reply
    • Alexandra Ciobanu / 30 January 2015 14:30

      Draga mea,

      Mai vb cand o sa ai copil nu cand esti insarcinata .
      Iar Laura vorbeste despre calatorii si aventuri – tu vorbeste despre machiaj si cluburi 🙂
      Solutia ta pentru toate este – il lasi la bunici si faci ce vrei! :)) Cum de nu ne-am gandit la asta!! Ai salvat viata la toate mamele care nu stiau ce sa faca cu cei mici. Dar hmmm, la ce bunici sa il lasi daca vrei sa te muti 4 luni in America! Poti sta ca mama 4 luni departe de cel mic?

      Crezi ca te poti muta dintr-o tara in alta cand vrei? Crezi ca o sa poti sa fugi ORICAND vrei tu prin lume/ prin parcuri / prin cluburi? O sa poti – DAR cand o sa se alinieze astrele si o sa ai cum. Este frumos sa ai un copil – este in fapt cel mai frumos lucru care se poate intampla in viata.

      Lucrurile se schimba si nu o sa fii aceeasi persoana. Sau consideri ca o sa lasi copilul cand sambata toata ziua vrei o zi sa te plimbi , sa faci sesiuni de masaj, seara sa mergi la shooping si noaptea in club. Duminica sa dormi pana la 11:00 si sa iesi dupa amiaza sa mananci ceva cu prietenii. Intre timp ce se intampla cu copilul?? Da, poti sa faci asta – cand iti permiti sa il lasi cu cineva. Deci – macar 20 de minute tot trebuie sa petreceri in plus sa te gandesti cum sa rezolvi. Si crezi tu ca dupa ce esti mama o sa poti sa stai linistita 3 zile fara sa stii nimic de ala mic? Nu o sa suni din 5 in 5 ore sa te asiguri ca totul ok?

      Sau sa spunem ca maine primesti la job un intership de 1 an in Singapore si trebuie sa pleci imediat! Cum faci? Copilul are 1 an. Poti sa il lasi 6 luni ?

      Nu stiu ce e mai rau – sa spui ca nu ( ceea ce i-ar da Laurei dreptate) sau sa spui ca da ( si toate mamele ar avea sigur ceva de comentat). Deci – care ar fi alegerea ta? Ai pleca?

      Laura ar putea merge oricand – si ar fi more than happy.
      Iar cand va avea un copil – deja ii vor trece poftele de excursii si se va putea concentra pe familie. Asta cred ca este important. Cand esti inchis la minte poti crede ca Laura militeaza pentru a nu avea copii. Ceea ce este o prostie. Ea vorbeste despre alegerea ei. Aceea de a incerca cat mai multe fara a avea sentimente de vinovatie. Tu esti libera sa alegi ce vrei. Fiecare e liber sa aleaga! Nu vad de ce sa critici alegerea cuiva?

      Reply
  14. Simina / 30 January 2015 9:08

    Nu stiu unde s-a nascut conceptia asta “Vai, dar tot nu ai copil?”. Am o prietena care a ales sa aiba doi copii pana la 22 de ani. Si-a dorit, ii este bine, e fericita. Eu am 24 si nu imi da deloc prin cap, cel putin pentru urmatorii 10 ani, sa fac un copil. La randul meu vreau sa calatoresc, sa cunosc lumea din jurul meu, sa invat cat mai multe, sa citesc, sa ma uit la filme, sa am timp pentru mine si pentru cel de langa mine. Vreau un catel de mult si mi-am pus serios in cap sa il primesc anul acesta in casa. Suntem cu totii diferiti si fiecare are dreptul sa aleaga cand si daca face un copil.

    Reply
  15. Ana / 27 January 2015 9:46

    Eu am copii si urasc ca tot timpul aud in jurul meu “ce tare esti! ai si fetita si baiat, esti o norocoasa”, dar numai eu stiu cate nopti nu dorm, cate griji imi fac pentru ei… toti ma compara si ma ridica in slavi pentru ceva ce mie mi se pare normal sa am, de ce normalul trebuie ridicat in slavi? “uite x-ulescu e deodata cu tine si nici maritata nu e, cand va face ea copii ai tai vor fi mari!” si ce daca? unde e problema? ma intreb eu, e viata mea, eu mi-am dorit mult copiii, nu catelul, acum ne dorim si un catel, dar asta e alta poveste 🙂 ce vreau eu sa zic e ca in orice tabara ai fi exista comentarii legate de copii si de maritat si de catei.

    poate noi cand vom fi mai mari ne vom aminti de de intrebarile astea si vom sti sa nu le mai punem tinerilor ca si noi am fost o data pusi la zid de intrebari la care stim bine raspunsul dar ce treaba au altii nu inteleg.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro