De ce am un câine și n-am un copil

20 January 2015

laura babanM-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință. Ea își ținea de mână gâgâlicea de fetiță, de vreo 6 ani. Eu eram cu bicicleta și cu cățelul în coș. Îl dau jos să-l smotocească cea mică, căci amândoi se întindeau unul spre altul curioși. Noi, ăștia mari, ne așezăm pe-o bancă să recuperăm cele nespuse.

Și-atunci mi se trântește una care trebuia rămasă nespusă. ”Dar tu când faci un copil? Câți ani ai deja? 27?”, ”26 și 9 luni”, îi răspund în glumă. Dar prietena mea continuă. ”Tot timpul te văd plimbând câinele, dar nu mai bine plimbi un copil? Dacă vrei să știi, iubirea pentru câine dispare, ai să vezi. Cum rămâi însărcinată, cum ai să vrei să scapi de cățel.”

Auăleu, de unde să încep a-i răspunde?

Nu vreau acum un copil

Acum vreau să călătoresc. Vreau să ne mutăm dintr-o țară în alta oricând putem. Vreau să putem pleca cu cortul în orice week-end. Oricum e greu cu cățelul după noi, dar e mai ușor decât cu un copil. Vreau să fiu liberă, vreau să fug, vreau să mă cunosc, vreau să-l cunosc pe omul de lângă mine. Vreau să gust zilele și să-mi înțeleg rostul. Vreau să pot să mă smulg dintr-un loc atunci când nu mai sunt fericită. Vreau să-mi schimb serviciul atunci când nu mai vreau să fac ce fac. Vreau să pot dormi până la 10 dimineața. Vreau să mă duc în oricare sâmbătă la o petrecere. Dar cel mai important, vreau să construiesc lumea în care voi aduce un copil. Mica lume în care vom trăi ca familie, puținii oameni din jurul nostru, ”satul” unde-mi voi educa la rându-mi copilul.

Nu-s egoistă, sunt sinceră eu cu mine. Vreau să-mi trăiesc anii aceștia descoperind, încercând, învățând, crescând. Vreau să iubesc copaci, și mare, și poteci. Vreau să-mi iubesc omul. Să fim doar doi. Să-l pot privi din mai multe unghiuri, în mai multe situații, în diferite peisaje. Vreau să știu că relația noastră e puternică și-n afara balonului de săpun. Vreau să scriu scrisori de dragoste și încă o carte, vreau să îmi îmbrac rochiile fie vară, fie iarnă și să ieșim în câmp să facem poze.

Masurand lumea

Măsurând lumea

Vreau să pot să nu fac ordine în casă, să pot să nu răspund la telefon, să pot să stau cu o carte în pat un sfârșit de săptămână întreg. Iubesc copiii, iubesc foarte mult copiii, dar acum, la 26 de ani și 9 luni mai mult mă iubesc pe mine. Vreau să am timp eu cu mine. Să mă urc pe role și să-mi trag cățelul după mine. Să țopăim dintr-un oraș în altul pe bicicletă. Să dormim în trenuri, și-n gări, și-n aeroporturi, și sub cerul liber. Vreau să putem să mai plecăm o vară în Islanda să facem voluntariat. Să plantăm copaci, să strângem gunoaie, să cucerim munți.

Comparația copil-câine

Nu-mi place când oamenii cu copii și fără căței îmi spun că e mai bine să ai un copil. Ei nu știu cum e să ai un cățel. Așa cum nici eu nu știu cum e să ai un copil. Dar nu trebuie să am unul ca să știu că:

– un câine nu înlocuiește un copil

– un copil nu înlocuiește un câine

– dacă ai un copil, nu trebuie să ai și un câine

– dacă ai un câine, nu trebuie să ai și un copil

– un câine nu va fi niciodată mai iubit ca un copil

– un câine face și el parte din familie

– există oameni care își doresc un câine

– există oameni care își doresc un copil

– există oameni care își doresc și-un copil, și-un câine

– dacă x vorbeste numai despre câini, să-i fie de bine

– dacă y vorbește numai despre copii, să-i fie de bine!

Pentru mine, în orice comparație câini-copii, copiii câștigă. Dar să spui că ”mai bine crești un copil decât un câine” este prea mult, pentru că fiecare știe ce poate și ce vrea să crească. Fiecare cu treaba lui. Nu văd de ce toată lumea ar trebui să aibă copii și de preferat să-i facă la vreo 20 și ceva de ani.

Mai mult, nu văd de ce trebuie ales să ai un copil în detrimentul unui câine. Studii făcute pe reacția unor mame la vederea copiilor lor și la vederea câinelui familiei arată că se activează aceeași zonă a creierului. Cu aceeași intensitate și devotament. DAR, apariția copilului activează o zonă unică din creierul mamei, cea a protecției și a ”îndrăgostirii”. Altfel spus, ne iubim mult câinii, ne iubim mult copiii, dar de cei din urmă suntem și îndrăgostiți și într-o situație de urgență, între salvarea câinelui și salvarea copilului, am alege copilul. Cred că aici se aplică acel ”ai să vezi când ai să ai un copil”. Am să văd.

Laura Baban - Cu Domnul Tic la Nisa

Cu Domnul Tic la Nisa

Păi, și ce se întâmplă cu câinele?

Așadar, cred că am stabilit, dacă îmi iubesc mult câinele, nu înseamnă că e cazul să fac un copil. Dacă îl iau peste tot cu mine și-l pozez din toate unghiurile, nu înseamnă că îl consider copilul meu. Înseamnă că acum am un câine. Și peste ceva timp voi avea un copil. Sunt două etape diferite, care se vor împleti. Nu se întâmplă nimic cu câinele când voi face un copil (decât că, probabil, cineva o să-l tragă mai mult de urechi și-o să-l caute pe la dinți). Or să crească împreună. (Știați că cercetările arată că mamele care au locuit cu un câine înainte și în timpul sarcinii vor naște copii cu sistemul imunitar mai puternic? Pentru că expunerea la microbi este mult mai mare, ceea ce ajută corpul să se adapteze încă dinainte de naștere.) Ca să nu mai spun că ce poate face un câine în viața unui copil, nu pot face toate jucăriile din lume.

Și totuși, când fac un copil?

Nu știu, dar cred că e treaba noastră.

Pe Laura o găsiți și aici.



Citiţi şi

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Țara în care nu te poți compromite

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. vio / 23 January 2015 1:34

    Sa vezi cum e cand te intreaba unii cand faci copii si tu le spui ca nu vrei sa faci copii, ci sa adopti :)) . Si cand incep discursurile ca vezi doamne daca nu e sange din sangele tau nu il poti iubi la fel. Eu nu-mi doresc sa fac copii, imi doresc sa adopt. Consider ca suntem deja prea multi pe pamant si tot ne inmultim haotic, mai multi decat poate planeta sustine. Asa ca prefer sa dau o sansa unui copil nedorit de parintii biologici, un copil nevinovat care merita si el, ca si ceilalti, un viitor bun. Si il voi iubi. Nu fac diferenta intre copii, ai mei sau ai altora. Pentru mine toti copiii sunt la fel. Toti copiii trebuie iubiti, ingrijiti, educati, rasfatati. Nu doar cei facuti de noi.
    Si bineinteles am si animale…

    Reply
    • Louise / 23 January 2015 11:23

      Doamne, cat adevar ai grait!!!
      “Consider ca suntem deja prea multi pe pamant si tot ne inmultim HAOTIC, mai multi decat poate planeta sustine. Asa ca prefer sa dau o sansa unui copil nedorit de parintii biologici, un copil nevinovat”

      Reply
    • katerina / 23 January 2015 16:47

      nu stiu cine esti , nu stiu daca esti femeie sau barbat DAR TE IUBESC!!! in sfrasit ma intelege un om! de ce sa nu poti iubi un copil adoptat ca pe al tau? oameni superficiali tot imi zic ” dar sa faci si unul al tau sa vezi cum e” , oare cum e? al meu ar avea 4 picioare si un ochi, sau ce?

      Reply
  2. ramona / 23 January 2015 0:37

    De ce am si caine si copil?? Pnt ca de cand ma stiu am iubit cateii, (de fapt toate animalele, dar catei imi permit sa tin)asa ca inainte de a avea copil am avut catei, nu unul , ci trei, cand a venit pe lume copilul am promis ca o sa i-au un catel sa creasca ìmpreuna, zis si facut .Copilul avea 2 ani jum cand a sosit prietenul lui cu patru labute de 2 luni jum un ciobanesc germ luat de la adapost.De atunci aumtrecut 2 ani si sunt cei mai buni prieteni, avem 4 catei si chiar am schimbat masina pnt a ne putea deplasa linistiti.

    Reply
  3. lucy / 23 January 2015 0:28

    Eu te iubesc mult pt ceea ce esti asa cum esti,rebela,copilaroasa,ma regasesc in tot ce scrii tu,Daca as fi avut o fata as fi vrut sa fie exact ca tine,ca esti minunata,esti tineretea intruchipata,veselia,bucuria fiecarei clipe ,o traiesti la maxim si asta conteaza cel mai mult,Iti doresc numai bine si sa faci numai ce iti doresti tu atat,sa nu cauti sa faci pe placul nimanui nimic,pt ca nimeni nu-ti traieste viata ta.

    Reply
  4. Vlad / 22 January 2015 20:16

    nu e chiar cu varsta la care fac oamenii copii, dar si varstra de castorie spune ceva legat de asta: http://i.huffpost.com/gen/1478994/thumbs/o-MARRIAGE-MAP-900.jpg?3

    Reply
  5. Mirare / 22 January 2015 19:55

    Sper ca nu sunt prea multe femei care gandesc in acest fel. Nu ii doresc respectivei sa aibe copii pentru ca isi doreste la un moment dat ci doar atunci cand virtual ii iubeste, cand isi gaseste rostul vietii in copii nenascuti, apoi nascuti. Lume ideala pentru copil nu va exista si cunosc mult prea multi oameni nascuti si crescuti in familii modeste atat material cat si educational care au gasit un drum frumos si rezonabil in viata, cateodata chiar remarcabil. Nu are sens sa fie evaluate autoarea, as zice ca e doar imatura. Am in continuare amici care si la 40 de ani isi cauta maturitatea, unii au realizat prea tarziu ca exista un ceas mintal si unul biologic care te fac valid pentru a fi parinte. Dar femeile sunt experte in astfel de discutii politicos sadice. Si pana la urma putind a egoism. Direct, tipa nu vrea sa aibe copii cu tovarashu’ actual si drept consecinta se ascunde dupa coada cainelui.

    Reply
  6. mitzulik / 22 January 2015 18:44

    foarte tare!!!
    ma regasesc, inclusiv in disprețul conformismului… și in egoism… din pacate nu reusesc sa trăiesc intocmai cum spui mai sus si nici sa construiesc lumea pe care mi-o doresc… si n-am nici câine, nici copil… :)… lucram la asta si, la un moment dat, o să scăpăm și de egoismul și-o sa emanam iubire parinteasca/câineasca… 🙂

    Reply
  7. timelessangel / 22 January 2015 17:38

    :)))) M-am distrat citind articolul. Un pic de revolta trebuie lansata si la capitolul asta, desi inutila. Cu siguranta nu o sa invete cineva ceva din asta. O mica observatie. Cand ai spus despre studiul care arata ca o femeie insarcinata o sa nasca un copil mai sanatos daca traieste cu un caine, datorita faptului ca e expusa la mai multi microbi, ai pierdut orice urma de speranta ca o sa iti fie intelese ideile. De ce? Pentru ca populatia este educata dupa principiul: Microb = Malefic. De aici si excesul de antibiotice si sapunuri antibacteriene. Desi sunt studii care au legat pana si diabetul de excesul de igiena si de faaptul ca oamenii se feresc de microbi ca de altceva, ei tot nu vor intelege. Mai mult, cine ar abandona un caine pentru ca a facut un copil, cu siguranta isi va abandona si prietenii, si familia si poate, pe viitor si copilul, daca va deveni prea incomod.

    Reply
  8. Gabriela / 22 January 2015 17:30

    iar legat de dragostea fata de animale- pot spune ca le iubesc mai mult de cand am copiii- si vad cat de mult si de frumos le protejeaza sicainele si cele 2 pisici – plus ca mai avem si o broasca testoasa careia ii da sa manance cea mica care are 3 ani

    e adevarat ca stam la curte si cainele nu intra in casa dar in curte tot timpul se joaca cu fetele si cand vad ditamai ciobanescu german cum le pupa nu pot decat sa il ador

    Reply
  9. Gabriela / 22 January 2015 17:21

    eu am facut primul copil la 23 ani si mi s-a spus ca sunt mama inconstienta ca imi tineam fata doar intr-o rochita cand erau 30 grade afara nu imbracata full- deci in viziunea lumii niciodata nu esti ok
    eu am facut copil ca asa am simtit atunci – si l-as mai face si pe al treilea dar financiar trebuie sa zic momentan stop -la 2 -asta e
    tu daca nu vrei un copil acum e alegerea ta asa cum am rude care au renuntat sa mai caute solutii la probleme de fertilitate pentru ca au fost dezamagite de prima incercare – e dificil sa fii judecat dar extrem de usor sa judeci
    cel mai frumos ar fi sa ne traim viata pentru noi si sa fim multumiti de alegerile noastre iar restul lumii poate comenta – sa nu ii lasam sa ne atinga

    Reply
  10. just me / 22 January 2015 15:11

    Sunt perfect de acord cu tine,eu am aproape 24 de ani,am un caine pe care il iubesc foarte mult,nu imi imaginez viata mea fara el,si nu o sa mi.o imaginez nici peste cativa ani cand poate voi face un copil,in nici un caz nu o sa arunc cainele daca voi avea un copil,asa cum nici nu inseamna ca nu imi doresc copii daca am caine. Copil-caine nu se exclude,ba chiar se completeaza,inca foarte frumos. Fiecare lucru vine la momentul potrivit, atunci cand e cel mai bine pentru tine sa se intample,fiecare are propiul sau ritm,si propriile prioritati . La fel ca tine vreau sa ma cunosc pe mine,sa imi gasesc echilibrul,ca apoi sa fac copii .rolul de mama e dificil,trebuie sa fi impacata cu tine ca sa poti creste copii echilibrati si fericiti

    Reply
  11. Laura / 22 January 2015 15:09

    Bravo.
    De ce nu sunt ele toate femeile asa? Ar fi mai putini copii lasati prin maternitati, sau gunoaie, sau doar… prost-crescuti. 🙂

    Reply
  12. magda / 22 January 2015 14:32

    Noi ca si cuplu avem catel de 10 ani , copilul are 1an si 5 luni, nu am aruncat cainele afara . IL iubim la fel de mult ca si inainte, e ca si copilul nostru, copilul are parte de iubirea lui si pe deasupra avem si o pisica de o jumatate de an. Multi si-au da cu parerea, “ca lasa ca vedeti voi ca renuntati la caine cand vine vorba de copil”….depinde de om …..daca ai caine numai ca asa da bine , da atunci il arunci in strada cand apare copilul , iar daca il iubesti si l-ai carat peste tot cu tine, cu trenul cu rucsacul pe munte, cu cortul in plimbarile prin tara si la cules de bureti in paduri , atunci e altceva si afectiunea nu dispare.
    Daca esti un om care in afara de casa curatenie familie si servici nu stie , nu vrea sa faca altceva atunci vine timpul sa faci si copii ca sa te legi si mai mult de casa, insa chiar si cu copii se pot face concedii active, pe munti cu cortul cu biccicleta. Recunosc ca de cand a aparut copilul acum fiind mic a trebuit sa lasam catelul in grija cuiva cand am plecat mai mult de 1 noapte de acasa pentru ca nu ma puteam descurca cu amandoi.
    E alegerea fiecaruia cand unde si cu cine va face si un copil si daca il va pune intr-un bol de sticla sa nu se imbolnaveasca de la animale….asta e iarasi o alta mare dezinformare si alt subiectd e discutie 🙂

    Reply
  13. cris / 22 January 2015 14:29

    Traian, vorbesti prostii, pe care nici tu nu le crezi! Fiecare are dreptul sa faca ce doreste cu viata!! Cine vrea sa se infrunte adevaratele provocari ale vietii, cum spui, tu, sa le faca, cand vor ei! asta nu inseamna ca si cel de langa tine le va face pt ca asa a zis X si Y , gen spirit de turma.
    Faci lucruri in viata dc intr-adevar simti cu adevarat ca asta iti doresti! Nu le faci doar ca sa le ai, si pt cei din jurul tau care te barfesc pe la spate!

    Reply
  14. Dmitru / 22 January 2015 13:50

    Ma bucura (din ce vad in unele comentariile de mai sus) faptul ca mai sunt oameni care trateaza notiunea de familie cu respect si responsabilitate.
    Cat despre iubitorii de caini: sa aiba puterea de a se (auto)analiza si de a afla de unde apare nevoia (lipsa?) de afectiune/ingrijire/etc.

    Reply
  15. Traian 29 / 22 January 2015 13:43

    Personal, eu consider că o persoană trecută de 26 de ani, care nu doreşte un copil, şi doreşte un câine (pisică sau orice alt animal) este un om neserios, care nu are curajul să înfrunte adevăratele provocări ale vieţii. Viaţa de familie (familie care desigur conţine şi minim un copil, că doar asta este o familie) oferă anumite plăceri, bucurii şi fericiri, dar şi posibilitate de auto-control, la care cei fără familie pot doar visa. Persoanele care nu doresc să aibă copii, de obicei, se auto-exclud din societate (cu cât îmbătrânesc oamenii doresc să petreacă mai mult timp cu familia, detaşâdu-se de cei care nu au familie), ajungând, de obicei, singuri şi o povară pentru ceilalţi.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro