De ce alta a primit tot nedând nimic

Your tuppence

1. 
   Ramona / 18 November 2015 7:48

   Femeia “valoroasă” se vinde ieftin dintr-o rațiune simplă, dar greșită a inimii, care se cheamă frică de singurătate și care, la unele în subsidiar, mai comportă și alte nevoi domestice, să le spunem, de genul : vreau să fac un copil și-mi trebuie un bărbat alături, vreau să am inel pe deget, că sunt printre ultimele din promoția mea, etc. Singurătatea nu văd a avea un preț mai mare decât suferința și deziluzia.
   Cât privește ideea conform căreia, cu cât tu dai mai mult, cu atât el/ea oferă cât mai puțin, lucru întâmplat în foarte multe relații de iubire – inclusiv mie ca sunt tot femeie -, eu cred că se întâmplă așa datorită obligativității unui echilibru. Imaginați-vă o balanță. Dacă un taler atârnă greu, celălalt atărnă proporțional mai ușor. Nu pot atârna amândouă la același nivel decât când sunt la egalitate. Fie ambele la fel de pline, fie ambele la fel de goale. La momentul inițial al relației, cănd totul e roze, ambele sunt la fel de pline, apoi echilibru acesta nu se mai menține pentru că tot timpul unul își va dori mai mult (de regulă, femeia).
   De aceea, e foarte corect spus să oferi pe măsura a cât primești. Iubire necondiționată trebuie să ai doar pentru tine, căci până și Biblia spune “Iubește-ti aproapele CA pe tine însuți”, nu mai mult !
   Probabil femeile de plastic, divele din articol (nu că le-aș ridica vreo statuie !) sunt mai conștiente de lucrul ăsta și au mai multe de câstigat.

   

   

   Reply ↓
2. 
   Cristi R / 17 November 2015 23:02

   “Ne întrebăm absurd, după ce-am dat totul pentru un mare nimic, De Ce Dumnezeu a îngăduit ca noi să suferim atât? Tocmai noi, cele ce am dat totul. Și DE CE alta a primit tot, nedând nimic?”

   In primul rand, Dumnezeu nu are nici o treaba in povestea asta. Dumnezeu ne-a lasat libertatea de a alege ce vrem sa facem cu viata noastra.
   Cu exceptia situatiilor de forta majora (urgii ale naturii, accidente provocate de inconstienta altora etc.) totul este o consecinta a alegerilor noastre.
   Am putea da vina pe parinti sau profesori ca nu au reusit sa ne invete in mod particular cum sa ne folosim de liberul arbitru ce ni l-a dat Dumnezeu, dar nu cred ca ar fi constructiv sa cautam vinovatii atat timp cat putem invata din greselile noastre.

   In al doilea rand. Spui ca voi, care ati dat totul, va alegeti doar cu suferinta.
   Oare de ce?
   Raspunsul este banal. Pentru ca nu stiti sa alegeti.
   Chiar daca nu recunoasteti, cu mici exceptii, pana la o anumita varsta primul criteriu de alegere a unui partener este legat de aspect.
   Intr-o astfel de situatie, probabilitatea de a-l nimeri din prima pe cel capabil sa rezoneze cu ceea ce ii oferiti din tot sufletul este destul de mica. Cu atat mai mica cu cat el este mai atragator sau mai bun de gura. De, e competitie mare pe genul acesta de barbati.
   Apoi urmeaza a doua greseala. Daca nu reusiti sa il atrageti pe cel dorit, va multumiti cu cel care este atras de voi. Cel care a fost tot timpul pe locul doi. Necazul e ca de la inceput il veti trata ca pe cel de pe locul doi. In cazul in care e baiat de treaba, incetul cu incetul va urca pe prima pozitie. Din pacate insa la el lucrurile vor evolua in sens invers.
   Recunosc ca nu e general valabil, dar de cele mai multe ori asa se intampla.

   In al treilea rand te intrebi de ce altele primesc tot nedând nimic.
   Aici este o eroare la mijloc.
   Poate ca din punctul tau de vedere ele nu dau nimic pentru ca ceea ce ofera ele tu consideri ca nu valoreaza nimic.
   Din pacate, pentru femeile care au aceeasi viziune ca a ta, in cazul barbatilor cu un nivel normal de testosteron, acest “nimic” valoreaza mai mult decat v-ati putea imagina vreodata.
   Se pare ca aceste femei pe care le judeci cu asprime stiu sa se foloseasca de aceasta slabiciune barbateasca si din acest motiv ele primesc tot.
   Sper sa nu fiu inteles gresit.
   Nu fac apologia genului acestuia de femei.
   Doar am incercat sa punctez cateva aspecte legate de nestiinta multora dintre noi de a ne alege partenerii de viata.
   Din pacate, cat suntem adolescenti si tineri suntem convinsi ca noi le stim pe toate.
   Din fericire, unii dintre noi stiu sa tina cont de greselile facute si cauta sa nu le mai repete.

   Morala ar fi : e minunat sa iti asculti inima, dar daca a dat gres de prea multe ori este bine sa tii seama si de ratiune.
   Ratiunea ar trebui sa ne spuna ca un partener potrivit este acela cu un nivel de cultura apropiat de al nostru, cu o placere de a face miscare apropiata de a noastra si mai ales cu un libidou foarte asemanator cu al nostru.

   1

   

   Reply ↓
3. 
   Lili / 3 June 2015 14:51

   Domnule, ce mai, in concluzie-e bine sa bei lapte!

   

   

   Reply ↓
4. 
   Delia H / 4 January 2015 11:13

   Monica…o femeie “nu se vinde”. Cand “se vinde” pierde tot. O femeie ofera…timpul, dragostea, mangaierile, bucuria de a fi impreuna. Cand oferit cu tot sufletul, te bucuri de ceea ce ai putut da.Te bucuri de ce ai invatat, de lectiile si amintiri le primite. Te bucuri de curajul tau de a da . Si inveti ca…tu esti cea minunata.De ce tine neaparat recunoasterea lui? Nu ti – e clar si de ajuns ca stii tu frumuseti despre tine? De ce nu ti-am fi indeajuns ? S-a dus la alta? In pat cu tine dar cu gandul la alta -e de dorit asa? Cui foloseste 2 oameni nefericiti? Nimanui si la nimic pe termen lung.Viata e doar una si timpul se scurge, Bucura – te de timpul tau, de tine, de viata…si de tot ce simti , vezi, auzi.Nu foloseste nimanui nefericirea noastra.

   

   

   Reply ↓
5. 
   mihai / 10 December 2014 23:15

   Am citit tot textul pt ca mi se pare interesant. Fosta mea prietena l-a postat pe facebook. Ii adevărat vreo 20 %. Ii adevărat cand zice ca femeile ieftine se vand scump, dar nu realizaţi ca cele scumpe se vand ieftin? Eu am intrat in aşa-zisul friend-zone al multor fete. În dragoste la prima vedere nu cred, cred in pofta vine mancand. Au fost 4 fete pana acum de la care mi-a plăcut, pe rând, zâmbetul, ochii, vocea şi gesticulaţia. Pe toate le-am ratat pt ca le-am spus adevărul de la început. În schimb cand au fost niste fete frumoase, care inafara de fizic nu aveau nimic, si eu inafara de sex nu doream altceva, cu 2-3 cuvinte frumos plasate, le-am rezolvat. Dar gândul tot la fetele alea era, culmea imi ziceau ca sunt perfect in felul meu, si si-ar fi dorit un iubit ca mine,dar…. Ma întreb, si cu fetele astea trebuia sa ma comport ca si cu alea ieftine? Fara pic de misoginism si fara sa vreau sa jignesc, va spun: femeile sunt prostute

   

   

   Reply ↓
• 
  diana / 2 January 2015 13:55

  Nu prea inteleg ce adevar le-ai spus de la inceput…

  

  

  Reply ↓
• 
  Daniel / 12 March 2016 9:53

  Adevarul: ca avea deja prietena..sau ca e însurat..

  

  
6. 
   monica berceanu / 4 December 2014 12:56

   Va mulțumesc mult tuturor pt aprecieri si empatie. Nu a fost nevoie sa plece el… am plecat eu. Alegand suferinta cu demnitate.dar o suferinta care dureaza pe termen limitat. Daca as fi rămas. ..era nelimitat. ..:) tiparele invatate in copilarie au fst inlaturate… va imbratisez

   

   

   Reply ↓
7. 
   angela / 4 December 2014 9:45

   Din pacate nu mi-a placut articolul. O persoana care iubeste si se asteapta ceva in schimb, sau mai rau are un pret ascuns iubira ei, nu e iubire si poate e mai rau decat femeia diva! Din pacate nu ai cunoscut iubirea care trece de etapa materiala, nu ai cunoscut un om matur care sa iti explice ca iubirea si interesele economice nu au nimic in comun!
   In acest caz eu prefer o femeie diva care nu vinde iubire, ci “companie”, decat o femeie frustrata care vinde iubire! Trist, trist, trist….

   

   

   Reply ↓
8. 
   veronica / 2 December 2014 23:58

   dar oare ce-o face pe o femeie (fetita) sa-si ia un barbat cu vizibil apetit pentru bombe sexy? eu cred ca de aici ar trebui sa incepeti analizele dumneavoastra si poate veti depasi conditia de victima plangacioasa, care nu intelege neam ce-i cu ea si viata ei. va urez succes la psihanalize!

   

   

   Reply ↓
9. 
   Mihaela Suciu / 1 December 2014 16:15

   Felicitări! Mi-ai oferit posibilitatea să citesc un articol bine scris și de actualitate. Concluzia mea este că atunci când te vinzi există un preț, când iubești necondiționat te bucuri de clipă, de fericirea de-a fi împreună și nu te aștepți să primești nimic, există doar bucuria de-a dărui. Mergem alături de persoane dragi, dăruim fiecare după felul său, pe urmă ne despărțim, nu suntem nici primii și nici ultimii, împortant e că s-a întâmplat.
   Mulțumesc pentru darul tău, acest articol.

   

   

   Reply ↓
10. 
    lotusull / 1 December 2014 13:35

    E bine că laptele v-a încălzit sufletul – mă gândeam că, poate nu l-ați ales întâmplător pentru a umple cana cu pricina, dat fiind simbolismul lui 🙂
    In loc de concluzie, mi-am spus că o anumită doză de egoism sănătos n-a stricat nimănui. Pentru că, exceptând situațiile particulare, ceea ce ni se întâmplă e în genere cu acordul și participarea noastră. Nu văd vreo vină în asta, ci doar o asumare a întâmplărilor ce le trăim.
    Dacă ceea ce ați relatat este o poveste adevărată, vă doresc ca ea să vă fie de folos în a crește cât de frumos puteți. Se subînțelege prin asta și că ochii sunt larg deschiși, în caz de nevoie sprijiniți cu scobitori, căci, tot așa, un dram de luciditate e binevenit 🙂

    

    

    Reply ↓
11. 
    mihaela lungu / 1 December 2014 12:50

    Minunat scris, din tot ce am rasfoit pe aici e singurul articol care m-a cucerit, nimic nu e de condamnat, poate doar ca nu ai aruncat totusi cana de pereti…in rest gandeste-te, ca nu ar fi de preferat sa fi in locul uneia rujata fara sentimente, bucura-te ca divinitatea te-a inzestrat cu traire inalta, superioara, ca te-ai daruit, ca ai avut sentimente curate, si sti ca daca o iei de la inceput la fel vei face, unde dai cu masura si intervine ratiunea exagerata, nu mai e loc de iubire pura si frumoasa ci de o vanatoare, care da mai mult care da mai putin…tu nu faci decat sa fi un suflet nobil doar ca si suferinta e pe masura, felicitari pt articol

    

    

    Reply ↓
12. 
    Kloud / 1 December 2014 2:02

    …ai un suflet frumos… 🙂

    

    

    Reply ↓
13. 
    Suflet / 30 November 2014 22:20

    Uff e proaspata durerea ta…
    Nu ai gresit cu nimic,asa e viata,nu cred ca are legatura durerea ta cu o alta femeie,si daca are,problema nu e la tine,ci la el-cel care a ales sa plece.Daca ai regrete in ceea ce priveste povestea ta cu el,atunci nu e de bine:) Daca ai puterea sa zambesti,sa mergi mai departe si sa ramai cu un gust placut,dupa tot ce s-a intamplat,inseamna totusi ca a meritat…Vezi tu,viata nu poate fi asa cum ne dorim noi.
    Am o chestie dupa care ma ghidez,la mine functioneaza,sper sa te ajute si pe tine: Invata sa privesti partea buna a lucrurilor,intotdeauna!Multumeste’te cu durerea asta,bine ca e doar o deziluzie,un esec sau cum vrei tu sa-l numesti,bucura’te ca esti sanatoasa si o poti lua oricand de la capat,inceputul ti-l poti face asa cum vrei tu.
    O viata frumoasa iti doresc!

    

    

    Reply ↓
14. 
    Alexandra Voicu / 30 November 2014 20:45

    Egalul unui suflet curat e tot un suflet curat!
    Ne alegem gresit barbatii de langa noi din teama disperata de a nu fi singure si din dorinta de a iubi iubirea-transfigurata in chipul celor mai diversi reprezentanti ai sexului opus, de a-ti pierde capul de fericire , pentru ca mai apoi sa cadem in pragul celor mai amare blesteme ale zilelor cand in mod inselator ne credeam fericite si iubite.Cu toatele vrem sa fim iubite si sa iubim, dar mai ales sa fim iubite.Tanjim dupa momente de nemasurata afectiune, dupa dovezile dulcelui amor si suntem capabile sa oferim orice pentru aceste “nestemate”, dar ceea ce nu stim e ca de fapt ne vindem chiar pe noi, iar dobanda pretului deja mult prea mare pe care il platim o reprezinta un amalgam de sentimente de incertitudine, subapreciere,dezamagire fata de sine, fata de lume, fata de Dumnezeu, adica o subjugare a propriului “eu”.Obiectul acestui “contract” ar trebui sa fie un cu totul altul, maxim un imprumut si fara vreo dobanda, sa ne imprumutam barbatilor din viata noastra in aceeasi masura in care si ei ni se imprumuta noua.Asa am putea evita auto-compatimirea aparuta in urma unei relatii esuate: “Uite cate am facut eu pentru el, cat am luptat, cate nopti mi-am sacrificat si el..el mai nimic”. Tocmai de-asta ar trebui sa invatam sa oferim exact atat cat primim, sa nu existe dezechilibru intre contraprestatii si spun asta tocmai pentru ca femeia e predispusa unei astfel de erori matematice,pentru ca ii place sa iubeasca neconditionat,orbeste,sa se sacrifice in numele iubirii, in mod eronat crezand ca acest sentiment presupune o astfel de daruire.Poate ca iubirea reprezinta un cumul de trairi,exaltari sufletesti,sentimente, dar in mod clar nu presupune subjugarea iubirii de sine,care, consider ca ar trebui sa prevaleze in fata oricarui tip de iubire.Din pacate cele mai grele lectii de viata se invata intr-un mod dur: pe propria piele.Cred ca a fost cel mai dificil examen al meu acela de a-mi gasi cuvintele potrivite pentru a convinge cel mai implacabil “profesor”(inima) ca totul se ofera cu masura ,iar tot ce e in execes e daunator.Pentru asta a trebuit sa trec printr-o relatie in care am iubit mai mult de cat credeam ca as fi capabila,toate simturile mele ajunsesera sa-l iubeasca.Dimineata ,dupa ce parasea patul in care obisnuiam sa ne pierdem si capul si hainele,iar eu si inima, adormeam la loc plangand.Nu era nevoie de mai mult de 1 minut sa mi se faca dor, sa vreau sa-i simt din nou mirosul pielii care intr-un mod atat de necunoscut si inexplicabil ma linistea.Intr-o perioada ,pe ascuns, ii purtam ceasul, doar,doar sa-l simt mai aproape,iar daca mi se facea dor sa-l stiu cumva langa mine.Obisnuiam sa-i sarut ochii.Mi se pareau cei mai frumosi ochi care m-au privit vreodata.Am invatat sa-i iubesc calitatile,sa-I accept defectele ,care oricum atat de putine mi se pareau.uUsor,usor mi-am pierdut capul,mi-am “vandut” sufletul, am pierdut masura, am devenit oarba.In timp ce eu imi doream din ce in ce mai mult, ofeream din ce in ce mai mult,eram din ce in ce mai sigura ca viitorul mi-l vreau langa el,cu el, ba chiar l-am numit “ratiunea zilei de maine”, el lupta din ce in ce mai putin,ma voia din ce in ce mai putin,avea nevoie de mine din ce in ce mai putin.Nu am observat asta. Eram mult prea preocupata sa fac pe martira pentru o iubirea care isi pierduse substanta.Asa ca, intr-o frumoasa seara de vara, pe plaja, sub cerul luminat de lampioane, pe melodia care parea sa ne defineasca iubirea: “drunk in love”, mi-a spus cu o voce distanta “nu te mai iubesc”.Eu la apogeul iubirii, el cu un vid in inima. E frumos sa fii “beat de iubire”, doar ai grija ca amandoi sa va imbatati la fel.

    

    

    Reply ↓
15. 
    Ramona / 30 November 2014 19:57

    Ce va face pe voi femeilor sa considerati ca nu meritati mai mult ? De obicei un pattern invatat gresit in copilarie si pe care extrem, extrem de greu il poti anihila.

    

    

    Reply ↓