Ai impresia uneori că cineva s-a îndrăgostit iremediabil de tine şi va dura acea iubire toată viaţa şi încă un pic. Dar viaţa te trece prin câteva experienţe care îţi demonstrează că iubirea poate purta mască. Da, exact așa cum zic. Acel cineva, lovărul tău, are o mască în formă de inimioară, o pune pe faţă şi gata! Ce om îndrăgostit!
Când îţi dai seama dacă e real sau nu ce simţi şi tu şi el? Atunci când vezi că acel om este capabil să facă orice pentru tine! Trece prin foc şi străbate munţi să te păstreze lângă el! Crazy stuff! Merge 300 km să îţi aducă o ciocolată care se găseşte doar la magazinul X din oraşul Y. E atunci când te cunoaşte până în măduva oaselor şi îţi ştie toate defectele şi tâmpeniile din capul tău şi tot îţi spune că pe tine te iubeşte cel mai mult. Sau poate pur şi simplu există mai multe tipuri de iubire şi fiecare e diferită în felul său unic. Şi aşa unică şi diferită, fiecare tip de iubire poate fi reală. Șapte în unu nu am găsit încă, ca să le acopere pe toate.
Am trecut prin câteva iubiri în viaţa asta nu foarte lungă încă. Nu e mult 31 de ani, aşa-i? Aşadar, am iubit adolescentin (acea primă iubire pe care cu mare greu o scoţi din inimă), am iubit pasional (acea iubire în care simţi că tot corpul îţi vibrează la un simplu salut), am iubit stupid (chiar dacă erau multe semne că e o iubire greşită, tot am continuat să iubesc până când am dat rău cu capul de bara de sus – încă mai am cucui în mijlocul frunţii), am iubit inocent (tipul acela de îndrăgosteală pur şi simplu, fără prince charming pe white horse. Am început să îl iubesc doar pentru că era el), am iubit frumos şi aşezat (iubirea aceea moderată, fără scântei şi artificii, dar constantă în sinea ei şi de cursă lungă).
Dacă vreţi să mă întrebaţi care e cea mai faină iubire dintre cele prin care am trecut, nu aş putea da un răspuns concret. Pot spune doar că mi-au fost experienţe revelatoare toate. Am făcut cele mai faine schimbări în viaţa mea după ce reuşeam să mă adun şi să văd ce pot învăţa în urma fiecăreia. Două iubiri încă le păstrez în viaţă sau poate doar în mintea mea. Momentan, nu vreau să renunţ la niciuna. Chiar dacă poate una este doar imaginară (nu ne-am întâlnit niciodată, ca să înţelegeţi de ce spun asta), este bine cât încă o simt. Când n-o voi mai simți deloc, promit să îi dau drumul. Deja am început să lărgesc cătuşele în care erau prinse mâna mea şi mâna lui. Oricare putem să ne scoatem mâna atunci când vrem. Aş zice că e oricum o iubire imposibilă, dar din moment ce există, nu mai este imposibilă. Ca să fie şi mai interesantă iubirea asta, o să vă spun un mare secret. Doar vouă, aşa că vă rog să nu mai spuneţi nimănui. Deci iubirea mea imaginară vine de pe Planeta Krypton. E o iubire cum numai în filme vezi! Da, aţi ghicit! M-am îndrăgostit de Superman! Şi e cât se poate de real! Acum nu are rost să îmi spuneţi că de unde ştiu eu că e real, dacă tocmai v-am mărturisit că nu ne-am întâlnit încă. Dar vă explic, el apare de fiecare dată doar atunci când este nevoie. În rest, îşi vede de viaţa lui obişnuită.
Gata cu iubirile mele. Jur că nu am inventat nimic şi tot ce v-am povestit e cât se poate de real, aşa că trebuie să mă credeţi. Mi-a dedicat şi o melodie care ne va păstra veşnică iubirea. Sper să fie aşa cum zice el, că e Superman şi are puteri mai mari decât muritoarea de mine. Vă las să vedeţi ce melodii ascultă Superman:
Guest post by Dana
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
