Să nu vii să te plângi că ți-ai înnegrit mâinile! Pe unde le-ai trecut? Prin părul ei întunecat? Prin noaptea din gândurile ei? Te-ai cufundat în romantism și ți-ai zis că te transformi în Făt-Frumos? Ai uitat când ți-a întors spatele și s-a dus cu capul plecat să-și plângă refulările pe alt umăr? Da`umărul tău ce-avea? Nu era atât de înalt și de solid? De ce ai stat? De ce n-ai plecat nu după ea, ci înapoi, să-ți aduni bucățile de stimă de sine de pe jos? Cine credeai că face curat după tine?
Să nu vii să te plângi că au rămas hainele ei în urmă! Culege-le și miroase-le, imprimă-ți în memorie izul acesta și urăște toate femeile care-l poartă. Strânge toate amintirile și dă-le foc. Dă-le foc, n-auzi? Acum! Deschide fereastra să iasă dâra ei, să se risipească în vânt, să se ducă oriunde, numai înapoi nu.
Să nu vii să te plângi că ai rămas singur în parc! Singurul singur! Descalță-te și simte iarba, calcă pe spini și pietre, strivește atingerile ei până la sânge, e un efort, e tortură, dar merită. De fapt, meriți! Lasă-te înțepat de albine și încarcă-te cu venin, aruncă priviri ucigătoare, femeile să fugă de tine, măcar cele cu noaptea-n păr, vor fi în pericol de se vor opri.
Să nu te plângi că nu ai cui să te plângi! Vii la mine după ce ai trecut prin paturi încărcate de dezmăț și vin fiert? Dar vinul pur ce avea? Roșu și virgin? Îți părea străin? Prea limpede pentru sufletul tău obscur? Prea străveziu pentru o minte neagră ca a ta? Vii la mine după ce te-a rănit o Evă din mulțime și ți-ai sfârtecat conștiința în brațele altora ca ea? Cum îndrăznești, mă, secătură??
De azi, să nu te mai văd! M-am săturat de bărbați cu șlițul descheiat la pantaloni! Pe apa sâmbetei să se ducă toți. Voi fi o brută, de-acum încolo. Îmi voi tăia pletele și mă voi amesteca în mulțime. Printre bărbați. Să arunc cu flegmă pe jos, să rânjesc prostește după femei, să mă scarpin unde-mi vine și când îmi vine. Și, mai ales, să stau cu picioarele desfăcute când mă așez pe-o bancă. Ah, visul meu de-o viață!
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
