Înalt, drăguț, sensibil, neînțeles. Abătut, ochi triști, romantic, neînțeles. Înșelat, abandonat, suflet rănit, neînțeles. Numitor comun: eu, mama răniților. Magnet sunt pentru ei. Magnet cu diplomă pentru atras tot neînțelesul altora, fără a rata unul.
Te-a părăsit iubita, ai fost înșelat, mămica nu te lasă să zbori, te copleșește viața, ești un om neînțeles, aici sunt. Chiar dacă eu nu asta caut, nu asta vreau pentru mine, aici sunt. Cum caut eu luminițe în străfunduri de suflet, nu mai caută nimeni. Și nu ratez una. Dacă există o scânteie, cât de mică, eu o văd și îmi intră în cap că pot să o fac să crească în tine și să te vindec.
Îmi și iese de cele mai multe ori. Și uite așa, m-am trezit că tot ce atrag eu sunt luminițe mici, cu niște răniți imenși atârnați de ele. Și pun’-te fată pe mângâiat orgolii, pe destupat suflete închise în butoiul neîncrederii și suflat în scânteie cu vorbe potrivite. Apoi îi văd răsărind, înflăcărați, numai buni de iubit și de luat acasă.
Și tot atunci, surpriza: o ea, radiantă, ravisantă și mirobolantă, apare ca roua dintâi a dimineții și îi subjugă inima. Ca să ne înțelegem, ea e magnetul pentru cei fără probleme. Nu te poți supăra că apare. N-are dânsa nicio vină că tu nu îți inversezi polaritatea și că preferă lumina întreagă unei luminițe mici, mici, mici de tot.
Și uite așa rămâneam eu, privind pierdută, în zare, cum dispare luminița crescută acum, cu tot cu rănitul meu, bineînțeles vindecat. De ce? Simplu: a mai văzut cineva om îndrăgostit de bandaj, de antibioticul de pe rană, sau de pastiluță? Dependent, poate. Îndrăgostit, niciodată.
M-am oprit. Am închis prăvălia, am lăsat lupa prin care vezi pâlpâirea, adânc îngropată în suflete, acolo. Postul de mamă a răniților este liber.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
