Este vară. Tocmai au trecut Sânzienele. Nu, nu mi s-a agățat niciuna în plete. Îmi fac plimbarea de seară cu bicicleta. Simplă, albastră, două roți. Tot ce-i trebuie. În plus, feminină, curată, fără cadru. Soarele miroase a asfințit. Este trecut de ora opt. Am așteptat această oră pentru a ieși, din două motive: să se mai rărească lumea pe la porți și gâzele din aer. Cum, nu știai? La țară, așa se face seara. E frumos. Miroase teiul, asta mă încântă. Simt și crini. Și trandafiri. Din când în când, și gard proaspăt vopsit. Nu știu de ce simt așa ceva, azi a fost sărbătoare. Merg mai departe. Privirile iscoditoare s-au rărit, la fel și gâzele. Sunt, totuși, câteva, dacă fredonezi vreo melodie, ți se poate opri una pe omuleț.
Pedalez, pedalez întruna. Port pantaloni scurți, aș putea să-mi fac griji că sunt prea strâmți, prea scurți, că se vede pielea prea mult… și un tricou negru cu dungi albe, pe care scrie cu litere stilizate „SHIT HAPPENS”. Dar nu-mi fac. Mă gândesc că asfințitul ține cu mine, pielea nu strălucește prea tare, nu fură ochii, oamenii satului nu se înghesuie să cunoască engleza și încă nu mă doare capul. Se știe din bătrâni că ăsta e semn de deochi. De frumos. Nu e cazul de urât la mine. Ah, asta mă face să-mi amintesc că nu am luat din călcâi să pun în frunte. Cum, tu nu faci asta? Tot din bătrâni se pomenește!
Pedalez și fredonez. Cu gura închisă. Urmăresc linia pe asfalt și fac slalom printre dungile albe. Îmi place. Se aud greierii. Și păsările. Am bănuiala că deosebesc și trilul unei mierle, dar nu sunt sigură. Umbra mea se întinde pe asfalt, lungă, clară și suplă. Asta mă bucură, sunt silfidă și, în plus, par mai înaltă. Încerc să ocolesc mormanele de excremente de vacă și chiar reușesc. Mirosul nu mă supără, sunt vechi de câteva ore și m-am obișnuit cu ele, așa că nu sunt oripilată. Mai întâlnesc o căruță al cărei căruțaș mă urmărește îndelung cu privirea și duc mâna stângă la selfie-stick-ul pe care-l port permanent cu mine, nu, nu ca să-mi surprind chipul în vreo poza ciudată, ci ca să mă apăr de câini. Și de căruțași. Un grup de copii cu biciclete claxonează când trec pe lângă ei și mă salută. Nu-i cunosc. Dar le răspund zâmbind. Întotdeauna am făcut asta: am răspuns la salut fiecărui om sau copil, chiar dacă s-a întâmplat să-i întâlnesc de mai multe ori în aceeași zi. Pe partea dreaptă, un câine a apucat un papuc, pare nou, și aleargă cu el pe mijlocul străzii, iar eu nu sunt hotărâtă dacă să râd sau să strâng mai bine selfie-stick-ul în mâna dreaptă. Rămân, totuși, la prima variantă și-l depășesc cu bine. O pisică mi-a tăiat calea. Este albă. Și puțin portocaliu pe frunte. Exact ca Shadow, pisoiul pe care l-am pescuit din câmp aseară: înfometat, jigărit și recunoscător. Nu, n-am să încep acum să mă plâng de oamenii care aruncă pisoii pe drum, este o seară prea frumoasă.
Undeva, în spatele meu, s-a închis definitiv o ușă și de aceea mă simt mai ușoară: pur și simplu, celebrez momentul. Și-mi permit să observ mai multe. Uite, cititorule, dacă ești un biciclist experimentat, poți încerca să pedalezi cu ochii închiși, cum fac eu, simt denivelările asfaltului, parcă aș păși desculță. Apoi poți privi cerul. În seara asta a fost superb: curat, simplu, neîncărcat de nori, doar urme de avioane grăbite și soarele. Ah, și porumbei. În grupuri de câte șapte. Sau mai mulți. În niciun caz mai puțini.
Cotesc la dreapta. Am ajuns pe strada principală și trebuie să fiu mai atentă. Aici, circulația este mai densă. Și mirosul mai încărcat. De fum. Asfaltul mă duce lin înainte și gândurile mele la fel. Șerpuiește în asfințit ca o reptilă adormită și leneșă și mă îmbie să-mi uit drumul și să-l urmez pe spinarea sinuoasă. Am tendința să fac asta. Dar nu. Am terminat cu ispitele.
De azi, mă-ntorc acasă.
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
