Am dat un pas în spate și m-am uitat la mine. La mine și la noi. Care noi? Tu și eu, eu și ea, chiar eu și el. Nu-i ușor să te uiți când știi, știi tot ce ai făcut, tot ce ai spus și tot ce ai gândit. Mă uit chiar și la persoanele pe care le-am blocat sau am încercat să le șterg din mintea mea. Mă uit la familie, la ăia mici care mă consideră exemplu și ăia mari care mă văd ca pe o speranță. Mă uit la cei care trec pe langă mine și se uită în altă parte și la cei care se uită in ochii mei urât. Mă uit la prietenii care au plâns lângă mine, cu care am băut și am dansat, cu care am râs până am căzut pe jos. Mă uit și la cei care au vrut să mă țină acolo jos… dar și la cei care m-au ridicat.
Mai fac un pas în spate, să văd mai mult și să mă vadă și ei pe mine. Ridic vocea și spun că îmi pare rău. Și am vrut să îi iau pe toți la rând și să le dau explicații, să îi zic „ei” de ce am cu vorbit băiatul ăla sau pe „el” să îl fac să înțeleagă că nu a fost așa și că sunt toate minciuni. Să zic că am făcut multe fără să îmi dau seama sau că am acceptat minciuni doar să protejez pe alții. Dar m-am oprit, m-am uitat la ei și le-am zis că știu… știu că nu vor să audă nimic, că e prea târziu sau prea devreme. Știu că mulți nu vor să mă ierte și că mulți m-au iertat demult. Le-am zis doar că merită, oricine ar fi ei, scuzele mele. Merită un zâmbet și o vorbă bună. Și poate te întrebi… de ce? Pentru că și eu merit. Doar că eu merit liniște. Merit să mă uit în oglindă și să știu că vreau bine și fac bine.
Fac doi pași în față, zâmbesc. De acum pot să merg doar înainte.
Guest Post by Georgiana Fîrdea
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.