Ştiu. Ţi-ai dorit mereu să fii în centrul atenţiei. De atunci, din primele zile ale şcolii. Tu erai elevul acela fără vreun talent sau vreo calitate, dar care făcea tot posibilul să iasă în evidenţă prin tupeu. Ai avut mereu o singură dorinţa. Să te cunoască lumea şi să primeşti atenţia tuturor, căci fără ei, nu-i aşa, nu ai exista. Tu ai avut întotdeauna acel ceva ce altora, mult mai talentaţi, le-a lipsit: ambiţia.
Tu eşti cea care deţii arta seducţiei, fără a fi însă nici pe departe, seducătoare. Ştii doar să zâmbeşti şi să te lipeşti de oamenii care te pot ajuta, ca un parazit de gazda lui. Aşa procedai, mai ştii, în şcoală, când îţi doreai note mai mari sau când îţi plăcea vreun băiat. Aşa procedezi şi acum, când, deşi nimic nu te propune, nici măcar frumuseţea, reuşeşti să intri pe sub pielea unor oameni importanţi şi despre care nu ai crede că-ţi vor oferi atenţie. Reuşeşti însă să-i faci să te asculte pentru că ştii ce să vorbeşti. Pentru că ştii să te victimizezi şi să îţi susţii cauza oricât de ridicolă ar fi. Nu contează că eşti o semidoctă, nu contează că eşti o vulgară. Tu ai un scop de atins. Şi îl vei atinge. Datul din coate şi nu numai este punctul tău forte.
Tu eşti cel care, departe de a fi inteligent, ai descoperit arta supravieţuirii, pentru că interesul tău ajunge cât mai sus, pe scara ierarhică. Iar pentru asta, nu îţi trebuie valori. Nu îţi trebuie prietenie, bun simț, altruism sau empatie. Pentru asta ai nevoie de o ceafă groasă, de un cont în euro şi de nişte mâini suficient de abile pentru a-ţi înjunghia „amicii” pe la spate, atunci când consideri că nu-ţi mai sunt de folos. Conştiinţa ta nu simte niciun fel de remuşcare, ba mai mult de atât, crezi în mod eronat că toţi ceilalţi îţi sunt datori, fie cu servicii, fie cu admiraţie, fie cu supunere. Acest lucru îţi poate crea iluzia că eşti atotputernic. Şi uite aşa, te trezeşti într-un scenariu inventat, în care „realitatea” este făcută pentru cei puternici ca tine. Nu uita totuşi că un scenariu rămâne un …scenariu. Şi că, deşi ai senzaţia că nimeni nu mai e CA TINE, efectul va fi că nimeni nu mai e CU TINE.
Cel mai important lucru, în jungla în care trăim, este să rămâi acelaşi, acelaşi TU, cel talentat, dar cu mai puţin noroc, cel care pune totul la suflet, cel care simte, cel care iubeşte! Chiar dacă, uneori, doare tare! Pentru că este al dracului de tentant să devii ca ei, ceilalţi, atunci când nu mai poţi! Şi ce dacă a fi sensibil şi cinstit înseamnă să suferi! Sensibilitatea determina măreţia, înălţimea morală a unei fiinţe, spunea Omraam Mikhaël Aïvanhov. A fi sensibil înseamnă a fi capabil să te deschizi din ce în ce mai mult splendorii şi bogăţiilor Cerului, să captezi minunile lumii divine, încât să nu mai simţi atât de mult prostia, vulgaritatea şi răutatea oamenilor. Alege să fii TU!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
