Anul 1985. De ceva vreme cunoscusem un cuplu, pe familia Ion Anişoara şi Marian, ce nu putea avea copii; încercaseră ei cu tratamente şi cu mers prin staţiuni cu renume, mulţi ani, dar nimic. Formalităţile de a adopta un copil erau mult prea greoaie la vremea aceea. Ne întâlneam uneori în parc când eu ieşeam cu fiica mea la joacă, iar ei mergeau cu căţeluşul la plimbare. Stătusem de multe ori de vorba pe tema asta. Mi-am permis să îi îndemn să meargă la orfelinatul de fete din KM 5 (aşa se numeşte locul) şi să ceară permisiunea directoarei de acolo să boteze o fetiţă, astfel încât să aibă o fină măcar, dacă nu pot avea o fiică de acolo.
Şi-au făcut curaj şi au mers în audienţă la directoare a orfelinatului de atunci, doamna Teodorescu. Aceasta le-a spus că în orfelinat sunt 11 fetiţe care nu sunt botezate la biserică, cu vârstele între 5 şi 14 ani. Au fost foarte surprinşi să afle acest lucru. Au mers acasă şi s-au gândit mai bine cum să facă şi au hotărât ca, în loc să plece în concediu în anul acela, să facă un botez colectiv pentru toate cele 11 fetiţe necreştinate, acolo, la biserică, ca să poată veni şi toate colegele lor de orfelinat. Preotul le-a sprijinit dorinţa şi a organizat chiar un fel de serbare în curtea bisericii pentru acest minunat eveniment. M-au invitat şi pe mine la botezul fetelor şi mi-au mulţumit pentru ideea pe care le-am dat-o. A fost cu adevărat un eveniment unic în cartier.
Naşii au făcut cumpărăturile, au luat din belşug dulciuri şi fel de fel de sucuri, plus 11 torturi făcute la Cofetăria Crizantema, pentru fiecare fetiţă câte unul. Mâncare au adus şi alţi credincioşi şi au fost chemate toate cele peste 80 de fete de la orfelinat împreună cu pedagogii lor, chiar în grădina bisericii, la un pahar de suc şi o felie de tort.
Ceremonia în bisericăa a fost un eveniment, plină ochi, aşa cum numai la slujbele de la Marile Sărbători era. Preotul a chemat încă trei colegi şi au fost botezate toate odată, cele 11 fetiţe aliniate în ordinea vârstei lor. Naşii erau foarte emoţionaţi, cumpăraseră pentru viitoarele lor fine câte o rochiţă frumos colorată, câte o păpuşă pentru cele mici și câte o carte de aventuri pentru cele mai mari. Slujba în sine a durat cam 40 de minute, fetele au fost doar stropite pe cap cu apă sfinţită şi miruite fiecare la rândul ei, astfel că fiecare a mai primit un nume de botez Ana sau Maria, după prenumele celor doi naşi, Ana şi Marin. Celelate fetiţe frumos îmbrăcate, cu codiţe împletite, cu panglici sau flori de câmp în păr, au aşteptat cuminţi şi curioase în biserică să se sfârşească ceremonia şi să mănânce bomboane şi tort. Erau oameni mulţi veniţi să asiste, parcă mai mulţi decât oricând. Un fotograf a avut permisiunea să facă fotografii şi una dintre fotografii a ajuns şi la ziarul local.
După botez, fetiţele fericite şi copleşite de emoţie s-au întors cu braţele pline de cadouri şi dulciuri. Şi celelalte orfane care participaseră la slujbă au fost fericite pentru că nu fuseseră de prea multe ori în biserică sau la o slujbă aşa de importantă.
Doamna directoare a discutat cu preotul ca măcar o dată pe lună acesta să participe în sala de festivităţi la o mică slujbă comună, unde să meargă toţi copiii.
De atunci, familia Ion mergea săptămânal să îşi vadă finele şi să petreacă timp cu ele. Când îi intâlneam, în parc sau pe stradă, erau fericiţi şi împliniţi, căci acum lăsau ceva în urma lor.
Exemplul lor l-au luat şi alte familii care cereau permisiunea să petreacă duminica după-amiaza acolo, la orfelinat, sau să organizeze ieşiri cu fetele în parc sau la vreun muzeu şi chiar excursii nu foarte costisitoare. La biserică era o cutie unde lumea putea aduce jucării, cărţi, dulciuri şi obiecte de îmbrăcăminte pentru orfelinat.
Iubirea de oameni poate fi măsura trecerii noastre prin această viaţă, din inimă dăruiţi şi veţi fi răsplătiţi!
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
De obicei, 1 decembrie e despre România
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
