Astăzi e 8 septembrie. E Sfânta Maria, deci cum ar veni, ziua mea de nume. În familia noastră e un lung șir de Mării începând cu bunica din partea tatălui (Dumnezeu s-o ierte!), continuă cu mama (La mulți ani, mami!), urmez eu și fiica mea, Maria-Alexandra (La mulți ani, ma chérie!).
Într-o astfel de zi, mă gândesc la daruri. Când faci un dar, dăruiești un pic din tine. Pe mulți, o zi aniversară sau onomastica cuiva, îi pune în încurcătură: Ce cadou luăm? Dacă e o doamnă i se oferă flori, dacă e domn, putem dărui o cravată sau…? S-a dus vremea bibelourilor, a vazelor și a seturilor de ceșcuțe. Voi ce daruri oferiți?
Să vă spun din experiență? Într-un an, cineva drag a venit înarmat cu făină, ouă, ulei, zahăr vanilat, praf de copt… și mi-a zis că speră că pot să-mi fac singură tortul. Nu puteam, pentru că locuiam într-un cămin studențesc și n-aveam de nici unele, dar am apreciat originalitatea.
Apoi flori…n-am primit foarte multe. Apreciez florile, orice fel de floare și mi se pare just ca o doamnă sau domnișoară să primească flori oricând, fără un motiv anume. Îmi amintesc o întâmplare dulce-amară, tot din studenție. Acțiunea se petrece în tren (nu, nu era trenul lui Bresson) dar, ca cei doi tineri din fotografie eram și noi, eu cu prietenul meu. Și cum stăteam așa cuminți, trece pe culoar o doamnă, mai închisă la culoare, cu un paneraș cu flori. Strigă ea ce strigă, întreabă în stânga și în dreapta cine cumpără… eu tac mâlc, nu zic nimic. Mă gândeam că poate el o să aibă o clipă de iluminare… Pleacă doamna cu tot cu ghioceii ei. Mie mi-a rămas un nod în gât. Pleacă și trenul. Mă fac că mă uit pe geam. Discuția sărăcește și lacrimi de supărare încep să-mi curgă pe obraji. El e contrariat.
Ce ai?
Refuz să-i răspund. Mi se pare nedem să dau explicații. El se prinde în cele din urmă.
Voiai ghiocei?
Da!!! Voiam! Ce-i rău în asta?
Un dar nu trebuie să fie mare ca să impresioneze. Trebuie să vină la momentul oportun. Poate tocmai de aceea este important să cunoști persoana căreia vrei să i-l oferi. Trebuie să potrivești darul cu omul. Circulă pe rețelele de socializare un post despre dar: unui om încălțat îi trebuie o pereche de pantofi mai bună, unuia desculț îi este suficientă și una folosită, iar celui care nu poate să meargă, mersul desculț i-ar fi de ajuns.
Am fost impresionată când am văzut că aici, în Franța, colegii își oferă între ei, lucruri încă bune, dar care nu le mai sunt necesare, cum sunt hăinuțele ori jucăriile copiilor… Eu nu am prejudecăți, însă cunosc câteva persoane care s-ar simți jignite dacă le-aș spune: Uite, am câteva lucruri rămase de la fiica mea, nu le vrei? Aș ezita să pun o astfel de întrebare ca să nu fiu interpretată greșit și să primesc un răspuns de genul: Dar ce, crezi că eu nu-mi permit să cumpăr? Sau s-ar putea supăra pentru că lucrurile nu sunt noi.
Cert e că nu-i ușor să faci daruri. Trebuie să iei în calcul o mulțime de aspecte: ce îi place, ce îi lipsește, ce și-ar dori și nu poate să-și ia singur(ă). Ocazii sunt destule și oferta e generoasă. Chiar dacă vă permiteți daruri consistente, mi se mare important să fie personalizate. Eu, de exemplu, pun lângă dar o scrisoare, o felicitare. Mamei îi faceam mereu o poezie și împreună cu sora mea, ne dădeam peste cap să gătim ceva bun, un tort sau prăjituri.
Sunt adepta darurilor fără motiv, care surprind, pentru că lumea se așteaptă să primească daruri de ziua lor. Dar nu în orice altă zi, la alegerea voastră. În Italia a apărut o mișcare de solidaritate numită Caffè sospeso: un client are posibilitatea de a plăti în avans o cafea pentru clientul următor. Ideea s-a extins de la cafea la alte bunuri și produse, iar cu ajutorul rețelelor sociale, s-au constituit adevărate hărți cu localurile implicate în acest gen de inițiative. În acest context, nu pot să nu aduc în discuție tema unui film din anii 2000, Pay it forward/ Dă mai departe. Nu știu dacă l-ați văzut, eu vă spun esențialul. Totul pleacă de la un gest de bine, o faptă bună, un dar. Primitorul este dator să facă la rândul său un gest frumos pentru alte trei persoane. Aceștia vor proceda la fel, cu alți trei oameni, în încercarea de a schimba lumea în bine.
Tot ceea ce contează este respectarea consemnului, multiplicarea faptelor bune în beneficiul celor de lângă noi, fie că-i cunoaștem sau nu. E o idee care merită testată, chiar în modelul 1×1. A oferi un dar e o responsabilitate pe care ne-o putem asuma oricând, nu doar în zilele de sărbătoare. Important e să o facem cu drag și din toată inima. La mulți ani!
Citiţi şi
De Dragobete, iubește românește! Ghidul celor mai frumoase cadouri
Spiridușul din bradul de Crăciun
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
