România recunoaște la nivelul legislației egalitatea de șanse între femei și bărbați, însă tradiția situează în continuare femeia pe o poziție inferioară bărbatului. România se află pe ultimul loc în UE şi pe locul 72 la nivel mondial, conform statisticilor Forumului Economic Mondial când vine vorba de egalitatea între femei și bărbați. Femeile din România continuă să fie preferate în posturile și sectoarele de activitate prost plătite, iar salariul acestora continuă să fie statistic mai mic decât al bărbaților angajați pe posturi similare.
Deși numeroase femei sunt discriminate la locul de muncă sau în cadrul procesului de recrutare, puține ajung să reclame diversele situații de discriminare și hărțuire cu care se confruntă. Pentru că aceste situații nu pot fi trecute cu vederea, Coaliția anti-discriminare oferă consiliere juridică online în mod gratuit tuturor persoanelor discriminate și te incurajează să sesizezi online cazurile de discriminare cu ajutorul portalul antidiscriminare.ro.
Legislație vs. realitate
Conform legislaţiei din România, „egalitatea de șanse între femei și bărbați” reprezintă „luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și respectiv feminin și tratamentul egal al acestora”. Totuși, dacă aruncăm o privire la Parlamentul României, observăm că doar 11,81% din legiuitorii țării sunt femei. La 1 septembrie 2015, din cei 383 de deputați, doar 53 erau femei și din cei 167 de senatori, doar 12 erau femei. Şi în alte poziţii-cheie decizionale din instituţii importante ale statului, femeile ocupă locuri puţine – din 22 de miniștri, doar 4 sunt femei, iar din 9 judecători ai Curţii Constituţionale, doar 2 sunt femei. (…)
Sunt femeie, vreau drepturi egale pe piaţa muncii!
Dacă vorbim despre recrutarea într-un loc de muncă în România, există diferențe importante de atitudine față de bărbați în comparație cu modul în care sunt tratate femeile. Diferențele există și în ceea ce privește formarea şi perfecţionarea profesională, promovarea, salarizarea, efectele concediului de creștere a copilului asupra viitorului profesional, dar şi hărţuirea sexuală. Conform cercetărilor realizate în ultimii 15 ani, o majoritate îngrijorătoare a persoanelor hărţuite la locul de muncă sunt femei. Cel mai des trec prin cazuri de hărțuire sexuală la locul de muncă femeile sub 30 de ani, din mediul urban şi contrar stereotipurilor legate de educaţie, acestea au studii superioare. În majoritatea cazurilor agresorii fac parte din categoria persoanelor cu funcţii superioare. (…)
C.L., o tânără de 30 de ani, a participat la un interviu de angajare la o firmă de teleshopping din București pentru postul de secretară. A fost întrebată ce planuri are pentru următorii 5 ani, dacă are un partener și dacă dorește să rămână însărcinată în viitorul apropiat. Aceste întrebări extrem de personale vizează viața privată și au fost puse la interviul de recrutare, atât face-to-face, cât în scris. Este important să reținem că angajatorii nu au sub nicio formă dreptul să pună asemenea întrebări, întrucât sunt discriminatorii, depășesc limitele sferei profesionale și nu vizează competențele reale ale persoanei intervievate pentru un post.
Unei femei în vârstă de 45 de ani, specializată în reprezentarea intereselor unor categorii sociale defavorizate i s-a spus în cadrul unui interviu că are deja o vârstă înaintată și prin urmare nu poate fi angajată. Singurul criteriu ce a fost luat în calcul de angajatori a fost vârsta, nicidecum experiența și expertiza ei în domeniu, ceea ce denotă o discriminare multiplă din partea angajatorului pe criteriile gen și vârstă.
C.A., tânără absolventă cu studii postuniversitare în științe politice, în vârstă de 24 de ani, a aplicat pentru un post de Asistent Manager la o firmă de vânzări imobiliare și terenuri în București. Angajatorul a cerut un CV cu poză și, observând că aplicanta e tânără și plăcându-i aspectul, i-a propus să se vadă în fața unui restaurant. Acolo i-a cerut tinerei să intre în mașina lui, spunându-i că o duce să vadă firma, care e în afara Bucureștiului, pe un câmp. În mașină, acesta a pipăit-o și i-a facut propuneri sexuale folosind un limbaj insinuator. Acest gen de comportament din partea angajatorului constituie hărțuire sexuală putând, în anumite situaţii să ajungă la nivelul de gravitate al unei infracţiuni și trebuie sesizat autorităţilor. La rândul lor, autorităţile trebuie să fie pregătite să abordeze astfel de cazuri într-un mod adecvat şi sensibil, fără stereotipuri de gen.
Articolul integral îl găsiţi aici.
Citiţi şi
Când Kristen Stewart salvează un scenariu plat – Seberg
URÂTUL, o reflecție asupra aparențelor, în premieră la Teatrul EXCELSIOR
