Iubirea nu e un schimb reciproc avantajos. N-a fost și nu va fi niciodată. Nu primești cât dai și nicidecum nu dai cât primești. Cu iubirea nu se face comerț. Nu e expusă la tarabe într-un talcioc oarecare, în care se negociază până la ultima centimă și în care cel mai abil are cel mai mult de câștigat. Nu e pe bani. Nu e cu opulență. Nu are statut social. Nu e pe cauțiune. Nici nu are termen de valabilitate.
Am alergat o viață după iubire. Nu după dragoste, ci după iubire. După aceea a oamenilor pe care i-am iubit. Am alergat după certitudinea de a mă fi iubit și ei, la rândul lor. Dar ce să vezi? Iubirea este fără certitudini. Fără garanții. Fără constrângeri. Fără acte notariale care să-i ateste existența.
Am crescut. Și am continuat să alerg. Tot fără siguranța reciprocității.
Și totuși… de ce mereu fără, și nu întotdeauna cu?
E drept, e fără garanții, dar e cu convingere. E cu tine, cel care oferi. E cu credința unui sentiment care ne face să viețuim în fiece zi. E cu bucuria de a-i fi celuilalt. Cu speranță. Cu sete. Cu libertatea de a simți.
Cu sufletul, în definitiv.
Pe Oana o găsiți și aici.
Citiţi şi
Da, dragostea este un accident!
Parthenope sau iubirea ca act necesar de supraviețuire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.