Daniel Rocca, solistul trupei FiRMA, a povestit într-un interviu despre cum se îmbină jazzul cu rockul ca genuri muzicale, presărate cu un amestec de poezie care oferă muzicii acea frumusețe unică. În viziunea lui Rocca noţiunea de artistreprezintă ”un mod de a simţi, de a trăi, de a iubi… un mod de a fi”.
Dacă vorbim de jazz și rock și de complementaritatea lor la nivel de intrumente, cum putem aborda filonul lor comun al creării emoției? Ce câştigă muzica prin această îmbinare a genurilor? Ce câştigă publicul?
Ambele emoţii au ADN comun şi îi trimit uneori pe cei ce le exersează în antiteză. Asta probabil pentru că amândouă vorbesc cu tărie despre o libertate utopică de expresie, fără încorsetări pe niciun plan uman şi în special muzical. Rock’n’roll-ul a încercat întotdeauna să simplifice drumul către această „nirvana” făcându-l astfel mai accesibil celor ce nu pot descifra complexitatea jazz-ului.
Lipsa oricărei opoziţii devine zona de confort în timp şi îţi poate încătuşa emoţia. Ce faci? Te ştergi de praf, ieşi sau intri în lume (după caz) şi cauţi o altă interpretare, îmbogăţind astfel muzica şi reamintind publicului că toată arta de pe lume este creată pentru a-l deservi. Pentru că merită!
Ce reprezintă Sibiu Jazz Festival pentru tine ca artist și cum apreciezi firescul apropierii dintre rock și jazz din această ediție. Dacă tot suntem la acest capitol ce semnifică pentru tine noțiunea de artist?
‘Establishment’. Cum am mai spus, un festival special ce a traversat timpul într-un mod elegant, ţinând în viaţa dorinţa naturală a românilor de a se integra în Europa şi de a asimila cultura muzicală de pretutindeni. De aici cred că a venit şi ideea de aduce pe scenă două stiluri care de cele mai multe ori nu au curajul de a se privi în ochi.
Noţiunea de artist? Un mod de a simţi, de a trăi, de a iubi… un mod de a fi.
Pe lângă celelalte trupe care vor cânta pe scenă din Sibiu, FiRMA aduce un amestec de poezie încântător și necesar vremurilor noastre. Oare putem vorbi de timpuri necesare pentru poezie? Cum a ajuns FiRMA să aducă pe note o poezia atât de vie (scuze pentru pleonasm)?
Poezia înseamnă terapie, te îndeamnă să te regăseşti şi să îmbrăţişezi tot ce este mai frumos în tine. Din dragoste pentru poezie am ajuns să o integrăm în muzică noastră. A fost o experienţă care a venit la pachet cu ‘challenge’-uri nemaiîntâlnite până la momentul respectiv, dar care ne-au împlinit în plan emoţional.
Că vorbim despre ”Drumul spre paradis„ sau ”Copiii cerului”, muzicalitatea lor (pe care mi-aș dori să o detaliezi) este amplificată de mesajul profund de libertate. Cum s-a ajuns la această reușită compozițională și poetică?
S-au născut pe fondul unei perioade critice de regăsire personală. Cele două volume de “Descântece” au fost de fapt un proces lung de vindecare pentru noi şi cei ce ne îndrăgeau muzica. A fost mult ‘inner diving’, explorând nu doar în noi, ci în cei din jurul nostru pentru a fi siguri că vom printa o emoţie care va trece testul timpului.
Dacă vreun poet care nu se mai află printre noi, pe care îl apreciezi te-ar aborda, ce poezie ți-ai dori să o pui pe note în cinstea să?
Sunt mulţi. Dar astăzi mă gândesc la Marin Sorescu şi ‘Muntele’ lui.
Muzica a deviat de la menirea să clasică printre cele 7 arte? Ce înseamnă muzica astăzi și care sunt transformările sale din prezent?
Nu a deviat, în schimb s-a expandat. A ajuns în casele şi tuturor şi cei mai mulţi o studiază şi o practică cu mai mult sau mai puţin aplomb în funcţie de timpul pe care şi-l permit.
Cred că acesta ‘revoluție’ creată de internet şi accesul la informaţii, instrumente muzicale şi echipamente ‘home studio’ cu preţuri accesibile va duce în câţiva ani la apariţia unor artişti care vor schimba regulile prezente.
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
