Dacă nu ne impresionează și nu ne motivează “Remuşcarea” lui Jorge Luis Borges (Am comis cel mai grav dintre păcatele pe care le poate comite un om: n-am fost fericit), poate o va face Tolstoi. 🙂
Lev Tolstoi (9 septembrie 1828 – 20 noiembrie 1910) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. În istorie a intrat grandios cu romanele Anna Karenina ( cel care începe așa: „Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei”), Război şi pace (în iulie anul 2009, s-a clasat pe locul I pe lista celor mai bune romane din lume, realizată de „Newsweek”, urmat de „1984″ al lui George Orwell, şi de „Ulise” al lui James Joyce), dar și cu nuvela, “Moartea lui Ivan Ilici”, considerată una dintre cele mai bune scrise vreodată. Știați că a fost primul scriitor care a refuzat premiul Nobel pentru literatură? Era anul 1901…
“La prima vedere, ficțiunea lui Tolstoi pare infectată de convingerile lui religioase. De fapt, arta scriiturii sale este atât de puternică, de clară, încât ea transcende universalul și lasă în urmă ideile oricărei religii. În ultimă instanță, ce-l frământă pe gânditorul Tolstoi depășește ordinea estetică sau morală; miza scrierilor sale este alta, Viața și Moartea.” Vladimir Nabokov. Iar poetul şi criticul britanic Matthew Arnold spunea că “un roman de Tolstoi nu este o operă de artă, ci o lecţie de viaţă”.
Iar dacă am ajuns la lecții de viață, citiți și convingeți-vă cât de actuale sunt vorbele lui. Alegeți ce vi se potrivește. 🙂
Lev Tolstoi la biroul de lucru, Iasnaia Poliana, 1909. Un an mai târziu se va stinge.
1. Greşeala nu încetează să fie o greşeală doar pentru că toată lumea o face.
2. Adevărul, ca şi aurul, nu se obţine prin cultivarea lui, ci prin curăţarea de tot ce nu este aur.
3. Toată lumea se gândeşte să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândeşte să se schimbe pe el.
4. Respectul a fost inventat pentru a umple golul în care ar trebui să fie dragostea.
5. Este incredibil cât de de completă este deziluzia că frumuseţea este bunătate.
6. Numai oamenii care sunt capabili să iubească cu adevărat pot suferi cumplit, dar dorinţa de iubire contracarează suferinţa lor şi îi vindecă.
7. Dacă vrei să fii fericit, fii!
8. Când căutăm în sufletul nostru, descoperim ceva care ar fi rămas acolo neştiut.
9. Atunci când cauţi perfecţiune, nu vei fi niciodată împlinit.
10. Poţi iubi o persoană dragă cu o dragoste omenească, dar un duşman poate fi iubit numai cu iubire divină.
11. Hai să ne iertăm, numai atunci vom trăi în pace.
12. Dacă cineva iubeşte pe altcineva, îl iubeşte cu totul, aşa cum este, nu cum şi-ar dori să fie.
13. Cred deseori că oamenii nu înţeleg ce este nobil şi ce este ignorant, deşi mereu vorbesc despre asta.
14. Misiunea fiecărei persoane în viaţă este să devină un om mai bun.
15. Nu oamenii trebuie să judece ce este bine şi ce este rău. Oamenii au greşit întotdeauna şi o vor face în continuare, mai ales în ceea ce priveşte binele şi răul.
16. Nu există măreţie acolo unde simplitatea, bunătatea şi adevărul sunt absente.
17. Cei mai puternici războinici sunt răbdarea şi timpul.
18. Putem şti doar faptul că nu ştim nimic. Iar acesta este cel mai mare grad de înţelepciune.
19. Nimic nu ne poate face viaţa mai frumoasă decât bunătatea constantă.
20. Este mult mai bine să faci bine, astfel încât nimeni să nu ştie nimic despre asta.
21. Dacă nu ştiu cine sunt şi de ce sunt aici, viaţa este imposibilă.
22. Încearcă să îi oferi intelectului tău cât mai multă mâncare.
23. Dacă îţi faci un obicei din a nu da vina pe alţii, vei simţi cum va creşte abilitatea de a iubi şi vei vedea cum va creşte şi bunătatea în viaţa ta.
24. Fericirea nu depinde de lucrurile din exterior, ci de felul în care le privim.
25. Scopul vieţii este să serveşti umanitatea.
26. A-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele tău înseamnă să iubeşti în tine tot ce e nemărginit, iar în ceilalţi ce e mărginit.
27. Nimic nu uneste oamenii mai bine ca râsul.
28. Adu-ți aminte: există un singur timp important – acum. Este cel mai important timp, deoarece este singurul timp în care avem vreo putere.
29. Timpul care ne-a mai rămas de trăit este mai important decât toți anii care au trecut.
30. Cum nu se poate stinge focul cu foc și nici usca apa cu apă, așa nu se poate înlătura răutatea cu răutate.
31. Cea mai rafinată desfătare spirituală pentru suflet, asemenea delicateselor culinare pentru stomac, e atitudinea iubitoare, blândă, neprefăcută faţă de cel care te-a jignit. Și mai rafinată e dacă reușești să-i faci un bine fără știrea lui.
Și o cugetare din alt registru: “Căci numai noi, bărbaţii, nu ştim şi, fiindcă nu vrem să ştim, pe câtă vreme femeile ştiu foarte bine că cea mai sublimă, cea mai poetică dragoste, cum îi spunem noi, nu depinde de însuşirile morale ale femeii, ce de apropierea fizică şi totodată de pieptănătură, de culoarea şi croiala rochiei.“
Iar în încheiere, o scurtă povestire despre scriitorul de origine nobilă, ajuns foarte umil.
Lev Tolstoi s-ar fi prezentat la o editură într-o ținută mai sărăcăcioasă, de ascet.
– Ce-i, ţărănoiule, vrei să devii scriitor? l-ar fi întrebat un editor.
– Dacă se poate!
– Zău, și ai mai scris câte ceva?
– Da, “Anna Karenina”, “Război şi pace”, “Învierea”…
Apoi, Tolstoi a notat în “Jurnalul” său: “Falsa părere a oamenilor despre mine mă obligă să rămân în această stare. Oricât ar fi de greu, încep să înțeleg ce binefacere e pentru suflet”.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
