Dacă ne-am fi întâlnit cumva înainte și miraculos eu ți-aș fi dat viață, ai fi fost crescut frumos și drept așa cum bărbații trebuie să învețe de la mame puternice care nu au uitat să fie femei fascinante. În copilărie te-aș fi lăsat să descoperi că focul arde și înălțimea te poate ameți doar pentru ca, mai târziu, în viața ta matură, să poți să te ferești de tot ce te-ar fi putut abate din drum.
Ti-aș fi dăruit iubirea pentru citit ca să poți călători nestingherit prin universuri și istorii în care întâlnești personaje care mai târziu să îți poarte pașii către inima ta. Ai fi descoperit bine și răul prin ochii de copii și astfel teama nu ar fi fost decât un companion vremelnic pentru tine. Te-ai fi împrietenit cu teama așa cum poți fi prieten cu sălbăticia: respectând-o și privind atent la ea.
Prin mine ai fi descoperit pentru prima oara femeia. Complexă și ciudată ca un tot neînțeles, aș fi fost o serie de coduri lungi de stări și manifestări pe care tu, băiat mic ai fi început să le înțelegi până la urmă.
Ai fi înțeles devreme ce vrem noi, toate femeile. Ai fi văzut cum cu un zâmbet de recunoștința și un moment de atenție mi-ar fi readus zâmbetul pe buze și ai fi învățat să fii atent la ochii mei. Ochii unei femei nu mint niciodată.
Te-aș fi învățat ca femeia este tot atât de sensibilă cum este o plăpândă floare. Că o poți răni ușor și că rănile nu trec repede oricât ai încerca tu, cu orgoliul tău de mic bărbat, să le vindeci cu o scuză. Că nu este rușinos să rostești ”iartă-mă” din toată ființa ta, dar este de neiertat să nu o faci niciodată.
Te-aș fi învățat să apreciezi timpul. Ai fi observat că ziua unei femei este compusă dintr-un infinit de lung proces aproape managerial de gestionare a timpului, a comunicării și a acțiunilor mici și multe, complexe sau necesare. Te-aș fi învățat, fiule, să observi: să observi fiecare moment în care m-aș fi oprit puțin din viața mea oferindu-ți ție toată atenția. Ti-aș fi spus că mângâierile și dragostea sunt necondiționate, dar intensitatea lor depinde de ce ni se dăruiește și că multe femei, deși iubesc, iubesc sec ca un pământ nefertil, pentru ca nu există ploi care să le ude.
Ai fi învățat ce înseamnă adevărul și probabil ca de el te-ai fi îndrăgostit pentru prima dată. Știu că nu ai fi mințit, știu asta pentru că ai fi înțeles din fragedă pruncie cât de vremelnică este minciuna și cum, de fapt, ea nu face atâta rău altora cât ți-ar face ție. În jurul tău ar fi fost oameni care te-ar fi mințit, dar ai fi învățat să-i ierți învățându-i calea adevărului. Pe mulți i-ai fi evitat însă, ai fi învățat bine lecția și ai fi înțeles că, pentru ca un om să se schimbe, acesta trebuie să vrea. Și că orice efort, indiferent cât de mare, din partea celor din jur nu valorează nimic, dacă nu există propria voință. Ți-ai fi dat seama repede că oamenii nu sunt la fel decât undeva, în adâncul sufletelor, acolo unde nici chiar ei nu pot pătrunde așa ușor. Că nu există om pe lumea asta care să nu vrea să fie iubit și nu își dorește fericirea, dar cum nu toți sunt la fel, nu toți ajung să o cunoască prin aceeași cale. Unora le ia vieți la rând, altora le ajunge o zi.
Te-aș fi învățat, fiule, să iubești. Aș fi sădit sâmburele iubirii de când ai fi mers de-a bușilea și ai fi tras pisicile de coadă. Ne-am fi amuzat de primele sentimente contradictorii pe care le-ai fi avut în adolescență și ti-aș fi observat prima lacrimă de suferința din iubire. Am fi stat serile de vorbă despre diferențele dintre o femeie și cele care poartă doar numele genului din care fac parte. Te-aș fi învățat că puterea unei femei nu vine din a concura bărbatul, ci din capacitatea de a-i fi complementară. Că iubirea are multe fețe, dar doar pe câteva le vei simți în inimă și îți vor marca viața. Ti-aș fi povestit despre trădare, fiule, ti-aș fi povestit mult despre ea, pentru ca tu, fiul meu, să nu cazi în capcana de a crede că o femeie nu vede sau nu simte. Ea, femeia, este un arc întins care vibrează. Simte energia celeilalte și simte gustul minciunii. Toate femeile fac asta și tu ai fi știut, fiule, că odată aleasă, Ea ar fi fost giuvaierul tău. Că alte sclipiri poate ți-ar mai fi atras atenția, dar ai fi știut că, odată găsit ”diamantul”, el strălucește doar la soare și soarele înseamnă iubire și adevăr.
Nu ai fi rănit femeile niciodată. Ai fi știut jocul politeții pentru că în copilărie una dintre poveștile pe care le-ai fi urmărit amuzat ar fi fost ”Codul bunelor maniere”. Nu ți s-ar fi părut banal să tragi scaunul la masă, să intri primul în restaurant sau să cumperi flori pur și simplu pentru a saluta o zi însorită sau a aduce zâmbetul pe chipul ei. Te-aș fi învățat, fiule, să gătești și să cânți la pian. Tu, fiind mic, nu ai fi înțeles de ce era important să te împiedici de sorțul meu sau să îl asculți pe bătrânul profesor de pian. Dar ai fi înțeles pe deplin prima dată când, gătind cina pentru Ea, ai fi pus paharul cu vin roșu pe pian și i-ai fi cântat o sonată. Atunci ai fi înțeles cât de important este un gest, poate chiar mai simplu, făcut din inima atunci când simți.
Te-aș fi învățat să nu te mulțumești că te descurci, ci sa faci o meserie din pasiune și cu drag în fiecare zi.
Ai fi învățat de la mine să respecți banii. Să știi că ei sunt energie simplă care poate fi în slujba binelui sau a răului. Nu te-aș fi învățat modestia, dar ai fi înțeles că smerenia pentru marea creație a Universului te face atât de mic, dar și atât de mare.
Ți-aș fi povestit despre bine și nu despre religii. Te-aș fi lăsat să alegi tu după ce ai fi parcurs poveștile tuturor. Ai fi înțeles că există un singur Dumnezeu indiferent cum vrem să-l numim și o singura manifestare: iubirea. Ți s-ar fi părut crude războaiele duse în numele binelui și ai fi învățat că pentru a face bine nu trebuie să faci rău niciodată. Că oamenii trebuie lăsați să aleagă și calea pe care merg fericiți nu este niciodată una impusă.
Ai fi fost un tată perfect. Ți-ai fi adunat familia în jurul meselor la cină și i-ai fi învățat acum tu, la rândul tău, să mulțumească pentru fiecare clipă de liniște, sănătate și fericire. I-ai fi învățat că puterea vine din cuvântul ”noi” și seva ei se trage din momentele în care simți familia un singur corp comun. Ai fi cuprins masa de Crăciun cu ochii și tot sufletul ți-ar fi fost inundat de bucurie văzându-i pe cei dragi în jurul tău. Și te-ai fi bucurat mai ales că ai fi știut ce înseamnă fericirea necondiționată și ce minuni poate ea să facă.
Ne-am fi luat rămas bun într-o seară, plini de iubire și recunoștință, tu știind că eu urmează să plec în lunga mea călătorie. Mi-ai fi zâmbit cu iubire aranjându-mi șalul și mi-ai fi spus ”Pleacă liniștită în Lumină, eu sunt în mâini bune”. Ne-am fi strâns în brațe și aș fi plecat mulțumită că am construit un Om Frumos.
Așa aș fi făcut iubitule, dacă aș fi fost mama ta.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
