Voi cum vă mai despărţiţi zilele acestea? Prin SMS? Pur şi simplu, vă schimbaţi status-ul de pe Facebook? Vă certaţi, daţi cu pumnul în masă, stricaţi digestia vecinilor? Eu întotdeauna am visat la o frază hollywoodiană, memorabilă, distrugătoare, o privire trufaşă şi un David Beckham pe fundal. N-am apucat însă nici să deschid gura, întotdeauna m-au părăsit ei. Nu tu SMS, nu tu tête-à-tête-uri, natura mea impulsivă şi IQ-ul alergic la melodrame mă recomandau pentru upgradarea dincolo de perioada de tranziţie, trebuia să mă prind de una singură, când îi vedeam la braţ cu alta. De-aia bărbaţii preferă femeile deştepte, o imagine valorează mai mult decât 1000 de cuvinte şi alea au vocabularul îndeajuns de bogat. Timp de aproape două decenii, am tot avut timp să-mi perfecţionez scena de final, trebuia doar să găsesc unul care să şi stea la poză. 99,9% dintre oameni se despart pentru că au întâlnit, au pus ochii sau rezonează cu altcineva. Cei mai mulţi rămân într-o relaţie, de multe ori toxică, pentru că se plictisesc sau se tem doar în propria companie. Spre ultima fază a tinereţii se schimbă un pic datele problemei, în sensul că ar fi mai bine să ai pe cineva care să cheme barem Salvarea, când nici inima nu te mai ascultă. SRI-ul s-ar putea să continue.
Chiar dacă faci parte dintre neglijabilii care se despart din motive serioase, e preferabil să accepţi, în faţa lumii, că ţi-ai găsit pe altcineva, altfel cunoștințele, ex-ul sau ex-a îţi vor ciufuli anturajul în căutarea „adevărului”, punându-te în situaţii cu mult mai jenante. Orice ai spune, chiar şi ce nu vrei să spui, se vor întoarce împotriva ta, iar rezultatul va fi acelaşi, sigur ţi-ai găsit pe altcineva!
Mi s-a întâmplat să mă mărit şi mi-am dorit să fie pe viaţă. Divorţurile alienează vulnerabilităţile copiilor, iar eu am fost unul dintre cei împărţiţi. M-am măritat şi pentru că îmi plac bărbaţii care îşi asumă responsabilităţile până la capăt, iar viitorul meu ştia asta. Da, certificatul de căsătorie e o bucată de hârtie, dar spune multe despre loialitate, aşteptări, sacrificii, valoarea în sine a unei relaţii. Dacă ne considerăm atât de sofisticaţi, cum de ne mulţumim cu relaţii ieftinite? Un bărbat care bate şaua cum că poţi fi fericit bazându-te doar pe onoarea lui are dreptate, el va fi fericit, oferindu-şi cât de multă libertate de mişcare poate duce pe umeri, neasumarea dăruirii depline, obositoare pentru sine şi ocolirea câtor mai multe dintre obligaţii. El nu va răspunde entuziast nici altor responsabilităţi, fie ele cât de minore sau domestice. Mulţi vor aduce în discuţie, în apărarea convingerilor, evitarea cheltuielilor în eventualitatea unui divorţ, dar dacă te gândeşti deja la despărţire, încă de la ora copilăriei iubirii, ce fel de dragoste mai e şi aia? Nu mai despic firul în patru, se vor găsi destui gălăgioşi care să-şi laude fericirea, credincioasă doar propriei persoane.
S-a întâmplat deci să mă mărit, dar s-a întâmplat să şi divorţez. Fascinant, aşa că trec la detalii. Doar nu studiasem eu, degeaba, mai bine de douăzeci de ani, scene de adio celebre în literatură şi în cinematografie! Hepatitei îi face bine şerbetul de lămâie, pişcătura aceea solară din aroma citricelor siciliene. Cirozei relaţiilor, nimic nu-i mai face bine, dar îi poate îndulci ultimele zile abordarea reţinută, dozarea sentimentelor la limita eleganţei, chiar şi a celei de imitaţie. Chiar dacă au început să te strângă pantofii, rabzi, cu băşicile supurânde, până ajungi acasă. Cei mai mulţi cedează şi de-aia vedem atâţia pantofi scâlciaţi pe stradă, şlapi ridicol de coloraţi şi bătături în pielea goală.
Cu ocazia divorţului, i-am gătit fostului mâncarea lui preferată, am asamblat un tort de succes, după care l-am invitat şi la o plimbare cu copilul, prin parcul de distracţii, pentru a nu fi acuzată de subterfugii hipercalorice.
La aniversarea divorţului, l-am invitat la restaurant, aşa, ca să avem timp să observăm cât de bine o duce, eu, celălalt… Mâncare orientală, superb gătită. Înainte de cafea, am făcut un schimb lejer de sarcasme, cât să menţinem respectul de sine alert. Copilul s-a trezit vorbind, cu gura plină, deşi numai eu ştiu de câte ori l-am atenţionat că nu e frumos, când taică-său a întrebat, din politeţe, cu ce-mi mai pierdeam timpul. „Se uită la serialul ăla, ‘Mândrie şi prejudecată’, zice că e de inimă albastră … Eu i-am spus că i se trage de la faptul că-mi şuteşte acadelele cu aromă de bubble gum, alea lasă albastru pe limbă şi de acolo poate se duce în sânge…”. Slavă Domnului că măcar copilul se ghidează după oarece logică!
Fostul meu a zâmbit, atotcunoscător, din colţul gurii. Ştiam deja că ce-mi vor auzi urechile va fi dincolo de teribil.
„Întotdeauna am simţit că-i porţi sâmbetele sclifositului ăluia de Colin Firth! Salivai ori de câte ori îl dădeau la televizor. De-aia am divorţat!”
Bărbaţii nu înţeleg nimic, niciodată, nu-i aşa? Nu am avut totuşi timp să mă enervez pentru că m-a buşit râsul. Ăla spontan, de sănătate curată. Să fii acuzată că ţi-ai înşelat soţul cu Mr. Darcy mi se pare cel mai frumos şi vrednic motiv de divorţ din lume!
Deşi bietul Mr. Darcy, gentilul Colin Firth, are probleme mult mai mari. L-a înşelat soţia cu un prieten din tinereţe, iar acum se luptă în instanţă pentru că acela nu a luat în calcul o posibilă împăcare a soţilor şi încă o hărţuieşte.
Rămân aşadar la livrescul meu Mr. Darcy, la neruşinarea orgoliilor cotidiene, în mica mea oază, personală, de iubire.
Pe Liliana o găsiţi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
