Am citit și răscitit articolul meu despre minimile pretenții pe care ar trebui să le aibă o femeie de la bărbatul visurilor ei, până când l-am învățat pe de rost. M-am gândit că poate m-oi încadra în segmentul acela descris de Ioana Duda, care se plânge că nu e înțeles, dar de fapt scrie atât de prost, încât reacțiile anapoda ale celor care citesc sunt perfect scuzabile.
Cu toată modestia care mă caracterizează, nu, nu am scris prost. Nici “bine” nu știu dacă am scris, dar am scris măcar clar, pe înțelesul oricui. Nimic de interpretat, totul trebuia luat ad literam.
Nu-mi rămâne decât să-mi exprim părerea de rău că femeile, o parte dintre cele care au comentat la articolul meu, cel puțin, consideră că ceea ce am descris eu a fi, nu neapărat bărbatul ideal, dar minimum de bărbat în orice caz, e o utopie.
Regret, de asemenea, că am creat atât de multă confuzie prin folosirea cuvintelor “listă”, “pretenții” etc.
N-am de gând să mă apuc acum să explic ce-am vrut să spun mai exact în articolul anterior, fiindcă încă mă mai legăn în speranța că au fost și suficient de multe persoane (și credibile) care chiar au priceput. Mai puțin important dacă au fost și de acord. Nu vreau ca lumea să fie de acord cu mine, să mă aprobe indiferent ce-aș spune sau scrie. Doar să nu pună în mintea, gura și buricele degetelor cu care îmi tastez articolele, idei sau vorbe care nu-mi aparțin.
Sunt de acord că în viață nu trebuie să pornești cu idei preconcepute. Nici în dragoste, nici în relații. Că o minte deschisă e cheia reușitei, a succesului.
Cât despre așteptări, m-am convins în timp că, și dacă le ai, e bine să le ții pentru tine și să nu te iluzionezi că cineva vreodată ți le va îndeplini, fie străduindu-se, fie potrivindu-se, printr-un noroc chior, șablonului din născare.
Cum spuneam, am recitit cu foarte mare atenție articolul meu. Exact așa cum l-am și scris de atent, convinsă fiind că tușele sunt atât de fine încât orice bărbat s-ar putea recunoaște în el. N-am pomenit acolo nici de bani, nici de putere, nici de părul de pe piept, ci despre bun simț și educație. Despre delicatețe și empatie. Despre inteligență.
Celor care și-au exprimat îndoiala că astfel de bărbați există, vă spun hotărât că da, există. Există în familia mea (de fapt toți bărbații din familia mea sunt așa), printre prietenii mei, foarte mulți bărbați care n-ar sări de fund în sus luând foc la gândul că, dragă Doamne, s-a găsit o muiere obraznică (o fătucă, o maimuță, o “de-aia”) să facă mofturi și să ridice pretenții, când sunt atâtea care ar mânca, vorba aia, și bătaie, ca să aibă și ele un bărbat să le trosnească oasele în pat.
Cui crede că aș fi vreo mireasă căreia i-a mucegăit tortul de nuntă și i s-a destrămat voalul în așteptarea logodnicului perfect, nici nu mă obosesc să-i răspund.
Am să îi liniștesc în schimb pe cei care au fost oripilați la gândul că m-aș fi pornit la târgul de bărbați ca la piața de miercuri, cu o listă în mână și hotărâtă să mă tocmesc la sânge.
Adevărul este că nici n-aș fi putut să întâlnesc sau să mă îndrăgostesc de un alt fel, gen, tip de bărbat, fiindcă eu pe acei “alții” nici nu-i văd. Nu mă interesează. Nu mă apropii de ei. Știu că sunt, știu că există, le notez prezența dar absența niciodată.
Dragostea la prima vedere nu înseamnă, în ceea ce mă privește, să mi se aprindă călcâiele după o pereche de ochi frumoși sau de bicepși musculoși. Înseamnă eventual că omul acela a făcut o remarcă, a spus ceva cu miez, a avut o prestație. Nu-mi atrage atenția cu fundul și-atunci pot avea și eu aceeași pretenție, să nu mă “ia” după numărul de la sutien.
“Chiar ai găsit așa ceva?” am fost întrebată.
Da, am găsit. Normal că, dacă vorbim despre găsit, asta înseamnă că am și căutat.
Dacă ne comportăm ca niște gâsculițe, cu capul ascuns în puful de sub aripă, să nu ne mai mirăm că sfârșim jumulite.
N-ai așteptări, n-ai pretenții, nu crezi că ai merita ce-i mai bun? Este problema ta, a lui (care se mulțumește să fie considerat doar un falnic purtător de gameți masculini), a voastră.
Am sau n-am exact bărbatul potrivit, ideal, viața pe care mi-am dorit-o? Cu siguranță răspunsul la această întrebare îmi aparține și nimeni dintre cei care nu mă cunosc foarte bine, nu mi-au călcat pragul și n-au stat cu mine la masă, n-au căderea să-l aprobe sau să-l conteste.
Poate că, așa cum s-a spus, nu-i exclusiv meritul meu, poate că și norocul a jucat un rol important.
În orice caz, n-am viața pe care nu mi-aș fi dorit să o am: acesta-i meritul pe care mi-l arog. Lucrul acesta n-ar fi fost posibil dacă aș fi pornit din start cu ideea că trebuie să accept orice (fel de) compromis, doar să am pe cineva lângă mine, pe care să-l iubesc necondiționat.
Îl iubesc necondiționat, dar o condiție tot trebuie să pun, că altfel nu mă lasă inima: trebuie să mi se potrivească și să mă potrivesc și eu lui. Dacă suntem compatibili, atunci mai pot lăsa de la mine, mai pot trece cu vederea, fiindcă nimeni nu e perfect, eu mai ales. Sunt sucită, sunt sensibilă, sunt așa de ușor de rănit că nici mimoza nu se poate compara cu mine. Eu nu mă suport, de foarte multe ori. În condițiile astea, cum aș putea să mă gândesc că aș putea trăi sau fi fericită lângă cineva care e mitocan, grobian, misogin, sexist, care nu-i dispus să-mi acorde nici pic de credit că aș fi mai mult decât o păsărică fără minte sau care nu-mi poate fi și cel mai bun prieten, ci doar cel care mă tăvălește bine și căruia în semn de recunoștință trebuie să-i spăl picioarele și să i le șterg cu părul?
Vreți să știți ce am eu de oferit la schimb? Adresați-i scrisori deschise bărbatului meu, nu mie. Dacă o să simtă nevoia să-și justifice alegerea, o va face. Dacă nu, nu.
Faptul că articolul meu a născut controversă, mă bucură. M-aș fi bucurat să se fi discutat la fel de aprins și pe marginea celui scris de Ana Mogoci, “Ce vor bărbații?” Vă spun foarte sincer că eu cu acela n-am fost de acord, dar se pare că voi, da! Voi, cei care v-ați zburlit la ideea că o femeie poate avea orice alt gen de pretenții de la un bărbat, în afară de sex.
Pe Marilena o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
