Recomandare de carte
“Dacă ai crescut într-o casă în care nu ai fost iubit, nu știai că există o alternativă.
Dacă ai crescut cu părinți necrescuți emoțional, care erau nefericiți în căsnicia lor și predispuși să treacă acea nefericire asupra copiilor lor, nu știai că fac asta. A fost doar viața ta.
Dacă ai avut un accident (te-ai scăpat pe tine), la patru ani, când trebuia să fii băiat mare, iar apoi ți s-a servit o farfurie cu fecale la masă – dacă ți s-a spus să mănânci, că îți plăcea, nu-i așa?, neapărat îți plăcea, altfel nu ai avea atâtea accidente – nu știai că asta nu se întâmplă în celelalte case din cartierul tău.
Dacă tatăl tău v-a părăsit, pe tine și pe mama ta, a dispărut și nu s-a mai întors niciodată, iar mama ta părea că te urăște, pe măsură ce creșteai, pentru că erai de același sex cu tatăl tău, tu nu aveai la cine apela.
În toate aceste cazuri, pagubele au fost făcute înainte ca tu să știi că ești avariat.
Partea cea mai rea a fost că, odată cu trecerea anilor, aceste amintiri au devenit, în felul în care le-ai ținut într-o cutie secretă în cap, scoțându-le din când în când ca să le răscoleșt iar și iar, ceva asemănător unor dragi lucruri personale. Ele erau cheia către nefericirea ta. Erau dovezile că viața nu a fost dreaptă.
Dacă nu ai fost un copil norocos, nu ai știut că nu ai avut noroc până nu ai crescut. Și apoi numai la asta te-ai gândit.” ~Jeffrey Eugenides, The Marriage Plot (Intrigă matrimonială, editura Polirom, 2011)
Citiți și despre alți copii abuzați, fără noroc.
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Mă rugam în fiecare zi să divorțeze
Și de ce morții tăi crezi, fă, că îmi rod unghiile?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
