Te-ai trezit? Mă-ntreb ce faci acum… Nu, nu ne cunoaştem, dar ştiu că exişti, că mă aştepţi şi că te aştept.
Azi mă gândesc la tine. Când o să ne întâlnim, am să mă asigur că tu ești cel despre care scriu și am să-ți citesc asta. Tu ai să mă asculți ș-apoi o să mă săruți. Să știi că mă gândesc de mult timp la tine, ba chiar am impresia că ocupi cam prea mult spațiu în sfera gândurilor mele. Dar azi e sâmbătă dimineața și-ți dau voie să fii răsfățat de ale mele gânduri. Vrei să ne bem cafeaua împreună? Eu o beau ascultându-l pe Johnny Cash. Îți place Johnny Cash? Sper, fiindcă mi-ai fi drag și mai tare dacă ți-ar plăcea. Pân-la urmă ești doar o plăsmuire a imaginației mele. Deocamdată. Până am să te găsesc în marea asta de oameni și atunci… nu va fi nevoie să-mi vorbești. Am să te recunosc. Ți-am visat zâmbetul și privirile de-atâtea ori. Am adormit cu glasul tău în fiecare noapte secătuită de orice strop de iubire. Ba uneori mă gândesc că până și inimile noastre bat în același ritm, pe-același cântec.
Oare cum e viața ta? Ești fericit? Ceva îmi spune că ești. Dar nu-i o fericire deplină, la fel cum nici a mea nu-i. Și tu te gândești la mine? Mă-mbraci și tu în iluzii și-mi plămădești sufletul? M-aștepți cu tot atâta dor precum te caut eu? Dar, dacă acum iubești pe altcineva, să știi că nu mă supăr. Trăiește cât poți, iubește și învață suferința, pentru ca regăsirea noastră să fie și mai dulce. Nu contează că, poate, în dimineața asta nu mie-mi spui bună dimineața, ci ei, și n-are importanță nici faptul că, în vreme ce eu îți visez atingerea, ea ți-o simte și te privește galeș, prinzându-ți buzele într-un sărut. Ce dacă îți face ea cafeaua și nu eu? Știu că o să avem atâtea dimineți împreună, încât nu mă tem. Nici geloasă nu-s. Ba chiar diminețile cu mine or să fie și mai frumoase. O să ascultăm Pink Floyd și o să ne vorbim cu sufletul. Că o să vină ziua când nici ea nu-ți va mai fi suficientă, ș-atunci să știi de la mine că-s pe aproape. Că o să dăm unul de celălalt, cine ște cum, în ce fel sau de ce.
Iubirea-i un lucru gingaș. Se sfărâmă dacă o atingi cu îndemnuri grăbite. Poate de asta nici nu mă grăbesc. La cum mă știu pe mine, la vârsta asta, mi-e teamă că, dacă te-aș găsi, n-aș ști să te iubesc cum trebuie. Mai am nevoie de timp. Mai am nevoie să trăiesc, să-mi epuizez sufletul, să-l fac să tânjească după tine. Pentru că, vezi tu, acum aș putea să iubesc mulți băieți. Mă-ndrăgostesc de vreo cinci, șase ori pe zi de te miri cine. Și n-aș vrea să te iubesc așa cum nu trebuie. Sufletul meu acum hoinărește și cercetează lumea, n-are astâmpăr și-i prea plin de el. Da, sufletul meu de atât de plin de el, încât tu n-ai avea loc, acum. De-asta zic că nici n-aș vrea să mă găsești acum. Aș vrea să fie curățenie când vii tu, nu haosul ăsta de nedescris. Să-ți ofer un loc bun. Dacă m-ai găsi în dezordinea asta și-n nebunia care mă stăpânește acum, nici nu cred că m-ai recunoaște. Sau poate… poate m-ai iubi și mai mult.
Dragule, să ne vedem cu bine. Nu contează când. Dar să mă cauți, pentru că eu deja sunt pe urmele tale. Îți dai seama ce explozie și ce scântei or să izbucnească atunci când ne-om găsi? O să știe și Universul că sufletele noastre s-au întâlnit și că-s fericite. Te iubesc…
Pe Cătălina o găsiţi şi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
