Iată ce a scris Vlad Mixich, medic înalt școlit în politici de sănătate și jurnalist, pe pagina sa, legat de lipsa interesului pentru informație de calitate, folositoare, care pierde în fața avalanșei de informații frivole.
“Dacă întrebi 10 studenți la medicină ce știu despre vreunul dintre câștigătorii de Nobel pentru medicină din ultimul deceniu, șansele să nu știe nici măcar un nume, d-apăi detalii, sunt mari, mari.
Dar nu sunt ei de vină.
Toată ziua sunt(em) bombardați mediatic cu tot felul de non-subiecte, de prostioare irelevante. Clar, avem nevoie de distracție și de entertainment și nu faci audiență cu savanți plicticoși. Dar nici de John Nash nu știa prea multă lume până ce Holywood-ul a făcut un film despre el care a rupt casa, a luat Oscaruri, l-a făcut faimos și un posibil model pentru mulți oameni. (N.red. A Beautiful Mind, 2001)
Sunt destui printre savanții câștigători de Nobel care au povești de viață senzaționale, posibile scenarii pentru blockbustere, pentru video-uri care să rupă tiktok-ul sau instagramul.
— Kariko (Fiziologie și Medicină, 2023) care a crescut practic la coada vacii, apoi în State era considerată ratată academic și nu reușea să obțină finanțări, dar a perseverat până ce a ajuns să câștige Nobelul;
— sau Ciechanover (Chimie, 2004), rămas orfan de mic și adolescent golan cu nopți petrecute în arestul poliției, dar care a reușit să-și revină și, gândind complet în afara canonului vremii, să facă niște descoperiri de-a dreptul epocale;
— sau Doudna (Chimie, 2020), căreia de mică i s-a tot spus că fetele nu au ce căuta în științe și mai târziu, după ce făcuse deja descoperirea care urma să-i aducă Nobelul, a trebuit să lupte cu câțiva foarte puternici profesori ca să ajungă să-i fie recunoscute meritele;
— sau Rosling care, deși nu a câștigat un Nobel a influențat sănătatea publică ca și când l-ar fi câștigat, a fost diagnosticat cu cancer foarte tânăr și a plecat să lucreze ca medic în sărăcia din Mozambic, deși medicul lui i-a spus că va muri dacă pleacă.
Hans Rosling
Sunt multe, multe astfel de povești frumoase care au puterea să te ridice din fața televizorului sau a unui videoclip scurt și idiot și să te facă să iei o carte în mână sau să vezi un documentar interesant. Doar că ele nu ajung la public, nu sunt spuse.
Media, aia sclipicioasă cu care ne consumăm timp prețios fie online, fie pe la televiziuni, cred că poartă o bună parte din răspundere. Iar atunci când vorbește despre subiecte mai serioase, fie bate câmpii din ignoranță, fie pur și simplu manipulează gros ca să servească tot felul de interese politice sau economice.
Avea mare dreptate Bourdieu (n.red. sociolog francez) când a scris în urmă cu un sfert de secol că “cel care va reuși să ocupe cât mai mult din atenția oamenilor cu frivolități și alte zorzoane, nemailăsându-le timp pentru a întreba, a înțelege, a descoperi, acela va instala cea mai pernicioasă dictatură posibilă: una în care aproape nimeni nu se mai revoltă pentru că nici nu-și dă seama că libertatea sa a dispărut cu 1000 de episoade de talk-show sau de sitcom în urmă.”
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
