Campania electorală mă plictiseşte teribil, aşa că evadez inevitabil în subiecte în stare să mă stimuleze. Unele mă stimulează chiar mai mult decât îmi pot eu închipui şi nu intelectual, cum poate v-aţi grăbi să credeţi!
Din noianul de futilităţi de articole dau peste următorul. Citesc cu atenţie, pardon cu sfinţenie, informaţiile din materialul jurnalistic onorabil şi cad profund pe gânduri. Ar fi fost mult mai indicat să îmbrăţisez şi eu o astfel de meserie de terorist de vizualizări, însă nu am vocaţia necesară. Nu pot vinde nisip în deşert.
Mătură Capatos drumul către biserică?
Până la urmă, înţeleg din articol că este bine să te uiţi la filme porno, căci te apropie de divinitate. Se pare ca providenţa are căile sale misteriose de convertire religioasă, iar jurnalismul se dovedeşte chiar mistic pe acest domeniu fertil. Fiecare cu competenţele sale. În fond, ce-mi rămâne de făcut decât să mă apuc de treabă dacă vreau să învăţ drumul drept în viaţă!?
Dacă filmele porno se dovedesc un convertor moral-religios eficient, atunci ce vom face cu ateii? Îi vom forţa să vizioneze filme porno în speranţa curată că se vor simţi vinovaţi la un interval de timp după şi vor deveni brusc mai pudici, pioşi, în faţa preotului şi a celor sfinte, căutând izbăvirea după desfrânări repetate şi exerciţii onaniste duse la nivel de artă?
Să le punem cu forţa calendare cu sfintele din Playboy? Hai să facem şi un manual pentru cei interesaţi ca procesul în sine să devină unul facil! Până la urmă, avem nevoie de educaţie!
Hai cu lustra, dacă nu ne mai ajunge patul!
Consumul de pornografie a crescut considerabil la nivel global, însă efectele sale cred sincer că sunt altele. Poate unii dintre noi nu mai reuşesc să fie stimulaţi sexual la modul clasic şi ajung să depindă de alţi factori externi (fetişuri, jocuri erotice, preversiuni etc.) pentru a ajunge la orgasmul mult dorit şi plăcerea maximă râvnită. Poate ajung în punctul în care nu mai pot face sex decât cu ea sau el pe lustră, ca aşa au tot văzut în ani de promiscuitate platonică şi nu-i mai stimulează patul!
Mai pe scurt, sincer, nu cred că filmul Fifty Shadesof Grey este o cale morală de a atinge divinitatea. Nici plenar, nici superficial, nici intempestiv, nici cum vreţi voi! Divinitatea, revelaţia, iluminarea nu cred ca pot fi obţinute prin trişare. Adică nu cred în trinomul: mă uit la film porno, mă simt vinovat şi după mă duc la biserică. Poate la un spital de nebuni un astfel de experiment îşi găseşte locul.
În plus, ar trebui să ţinem cont că unii atei, la cât de multă pornografie consumă zilnic, vor deveni aproape din oficiu Dumnezei.
Doamne, ce ne facem cu atâţia?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
