Dacă eram în Norvegia, înfundam pușcăria

Your tuppence

1. 
   Mariana / 16 January 2016 18:25

   In Norvegia nu ar fi avut atit de multe absente, scoala v-ar fi contactat din timp ,nu ar fi fost atit de multe cafenele in jurul scolii , nu ar fi fost atit de multi copii in cafenea at fi fost la ore , parintii ar fi avut mai mult timp pentru copii nu ar fi fost nevoiti sa aiba doua slujbe pentru jumatate de salar si as mai putea continua mult si bine. Sunt curioasa ce virsta au copii color care au criticat bataia si nu au vazut dincolo de ea lupta pe care o duc parintii din tara noastra pentru asi salva copii din mocirla care ii inconjoara!

   

   

   Reply ↓
2. 
   nico / 16 January 2016 0:28

   deci trebuia sa il lase in cafenele si cu tigara nu? aiureli… a facut ce a putut…actually yes, l-a salvat!!!!!!!!!!! asta e doar un articol..sunt convinsa ca in realitate nu l-a batut asa…

   

   

   Reply ↓
3. 
   TM / 15 January 2016 21:02

   Excelent articolul dar imi pare rau sa vad ca majoritatea dintre cei care au comentat (daca nu toti) n-au inteles esenta si ideea din articol. Felicitari pt articol si curajul de a-l scrie intr-o perioada in care toti parintii se cred cei mai grozavi si “positive parenting” este sloganul “mamei moderne”. Si uite asa trecem dintr-o extrema in alta: daca pe vremuri doar cu bataia se rezolva totul, acum totul se rezolva (dupa parerea unora) cu explicatii si cuvinte frumoase.. Extreme. Era bine totusi ca acele dudui mame care le stiu pe toate sa se informeze si din alte surse stiintifice cu privire la cresterea copilului si si-ar creste copilul cu sufletul si inima, cu intelepciune, intelegere, invatandu-l pe copil ce e bine si ce e rau, bunele maniere si bunul simt in loc sa asculte sfatul unor blogarite de ‘positive parenting’ care scriu ceea ce se cere si ceea ce e la moda.
   Sunt absolut socata de criticile care s-au adus la acest articol. Nu sunt de acord cu bataia, sunt chiar impotriva ei, insa, sa vad ca oamenii nu au ‘gustat’ articolul si nu au inteles maniera si contextul in care a fost scris, este absolut socant pt mine.. P.S. Sunt convinsa ca sunt sanse colosale ca aceasta mama nu si-a batut copilul pana in acel moment in viata ei, din contra… Plus ca in acest caz nici nu era vb de un copil ci de un barbat in devenire, un tanar care a avut nevoie probabil de acel “wake up call” din partea mamei sale, care e femeie.. cat de tare credeti ca a putut sa-l loveasca o femeie pe acel tanar? 🙂
   Nu mai exagerati ca dati in ridicol. De asta ne indreptam unde ne indreptam, din pacate… o societate care naste ‘monstrii’ si nu mai stie ce e bine si ce e rau. Important se pare ca in ziua de azi este sa toleram – indiferent ca toleram prostii, lucruri degenerate, homosexualitatea, lipsa de respect, etc…important e sa toleram. Nu-i asa? Dar cel mai important, intr-o societate care decade, nu mai are valori morale, spirituale…cel mai important este sa nu cumva sa-i dai peste fund copilului.. (sunt sarcastica bineinteles..). Sa ne dea Dzeu intelepciune si sa nu ne pierdem valorile sanatoase in cresterea copiilor nostri, pt ca ei sunt societatea de maine…

   

   

   Reply ↓
4. 
   Cristian / 15 January 2016 16:51

   Am 18 ani, impliniti de 2 luni cat de curand, am citit acest articol pe care mama mea mi l-a recomandat si m-a rugat sa il citesc.
   Mi-a placut.
   La finalul articolului m-am gandit sa ies de pe pagina, neavand un motiv sa mai stau, dar am citit de curiozitate un review…altul…aproape toate.Majoritatea (ceea ce inseamna aproape TOTI) au considerat ca nu a facut corect.
   Ei bine, eu ca adolescent de 18 ani, in aceeasi situatie in care a fost adolescentul prezentat, spun ca daca as fi fost ca el SPER ca mama sau tatal meu sa fi facut ceva cu mine, iar asta include si bataie.Nu am primit niciodata bataie, dar uneori stiu cand o merit si deseori imi spun mie insumi ca mi-ar fi prins bine cateva “back-in-the-days”.
   Detest sa vad un copil agresat si intradevar ca nu se ajungea poate aici daca era “educat” mai din timp, dar uneori o bataita chiar prinde bine.
   Iar sa fim sinceri, va spun din proprie experienta, credeti ca baiatul ala a plans cand a venit mama lui sa il loveasca?
   Si mama a avut nu de mult o astfel de reactie dupa o cearta in care eu am fost un nesimtit, iar din nervi la fel a facut si sincer, mai degraba ma durea ca stiam ca sunt de vina desi continui sa ma cert cu propria mea mama ca un pampalau, decat ma dureau loviturile fine a lui mama.Asa ca nu l-a maltratat, mai degraba a fost o descarcare emotionala datorita dezamagirii.
   Cu respect, va sugerez sa o luati mai usor “mamelor” sau cine ati mai comentat.Mai degraba mi se pare ca vorbiti ca si “Google”, multa teorie despre cum si ce nu trebuie, dar puneti-va in locul persoanei in pricina…doar suntem romani, la criticat suntem stapani:).

   

   

   Reply ↓
• 
  andy / 16 January 2016 9:46

  https://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_Stockholm

  

  

  Reply ↓
5. 
   andy / 15 January 2016 16:35

   sa ai copii si sa nu stii sa ii educi, mai bine nu ii faci, nu faci nici un bine societatii.
   nu esti un monstru cand iti lovesti cu o palma copilul, dar macar tu ca parinte stii ce e bine? vrei sa il inveti pe copilul tau sa fie bun si te manifesti agresiv. sa nu te surprinda ca te sfideaza, tu l-ai invatat.

   

   

   Reply ↓
6. 
   Maria / 15 January 2016 2:15

   “Mă năpustesc cu o furie oarbă și dau cu pumnii și picioarele în el, unde nimeresc. Îl bat până obosesc. Nu știu ce se întâmpla în jurul meu, că nu mai vedeam nimic. Termin „lucrarea”, îl iau de guler și plec cu el acasă. Acolo, alt scandal. Toc mărunt ca o moară stricată.”

   “P.S. Nu sunt de acord cu bătaia, cu abuzul, cu umilirea unui copil. Sunt de acord că în Romania unii părinți, și nu puțini, sunt violenți și neglijenți.”

   Wow!! Cum sa dai cu PICIORELE si PUMNII in alt om :((( Ce fel de monstru sunteți dumneavoastră?
   Dupa care ne spuneti ca nu sunteți de acord cu bătaia, abuzul si umilirea… exact ceea ce i-ati facut cu fiul dumneavoastră.
   Cam penibila, nu credeți? De pe ce planeta ati aterizat? Jesus!!

   

   

   Reply ↓
7. 
   Hmm / 14 January 2016 20:03

   Avem asa:
   – educatie facuta prost si inconsistent, probabil timp de 18 ani, dupa cum singura recunosti (“Bineînțeles că și eu și el știm exact că eu nu-i iau telefonul și nici nu-l trimit la săpat șanțuri. Și că, în comunism, el se face că mă bagă în saemă și eu mă prefac că sunt luată în serios.”)
   – il desconsideri, il iei la misto, il tratezi ca pe un copil de 8 ani si il critici pentru ca foloseste un cadou pe care chiar tu recunosti ca i l-ai luat
   – dovedesti ignoranta si dezinteres total in ceea ce priveste propriul copil (ajungi pe la scoala ca sa afli ca e in pragul exmatricularii abia cand mai are putin pana la bac. Dupa 4 ani de liceu, nici macar nu ii cunosti toti profesorii)
   – il agresezi fizic si il umilesti de fata cu prietenii lui
   – tragi concluzia ca prin aceasta ultima actiune l-ai “salvat”

   Wow. Inca sper ca articolul e o fina si foarte subtila ironie, ca altfel e chiar dramatic.

   

   

   Reply ↓
8. 
   vasea / 14 January 2016 17:31

   1. ai senzatia ca se imbolnaveste de la frig. prostie romaneasca! dar pe langa bataia pe care le-o dam copiilor, ce mai conteaza ca-i infofolim ca idiotii degeaba.
   2. daca tot s-a imbolnavit de viroza, sa stii ca 100% a uat-o din cauza ca imparte 20 de metri patrati cu 25 de copii timp de ma multe ore pe zi la scoala. Si esti tata de imbecila si iresponsabila incat ii dai intibiotic la ceea ce e cel mai probabil viroza.
   3. Nu a luat bacul pentru ca l-ai batut. L-ar fi luat oricum daca aveai suficinet creier sa stii sa comunici cu el de cand avea cateva luni. Bataia e cea mai proasta metoda de a educa/disciplina un copil. Nu neaprat ineficienta, dar cu niste costuri psihologice in timp greu de cuantificat

   

   

   Reply ↓
9. 
   maria / 14 January 2016 16:00

   Am si eu doi copii majori, sunt deja pe picioarele lor, dar stiu ca de multe ori am fost “fraierita” de ei, copiii sunt cei mai mari psihologi si te cumpara din doua vorbe, când sunt mici cred ca nimeni nu a rupt in bataie vreun prunc ci doar l-a atins, doar cei cu probleme mentale ar ace mai rau, dar când sunt mari te termina, nu ai nici forta si nici curajul sa îi mai atingi, parca faci mai rau.Cu doi baieti adolescenti mi-a fost cel mai greu, daca nu as fi fost de multe ori pe genunchi in rugaciune pentru ei , si nu as fi discutat, nu as fi reusit nimic, suntem foarte vulnerabili in fata raului, deaceea avem nevoie de rugaciune si putere de la Dumnezeu. Aceasta familie Bodnariu asta facut, s-a ocupat de educatia lor religiosa, si asta s-a vazut si in afara familiei, profesoaara a vazut si faptul ca nu erau ca ceilalti a dat de gandit ca acesti copii sunt fortati. Este o noua teorie care circula printre pshihologi ca nu trebuie sa educi copilul pentru o religie ci sa il lasi singur sa aleaga.Daca nu are teama de Dumnezeu, in baruri si cu droguri e foarte greu sa mai aleaga ce este bun. Cred ca aceasta lume a luat-o la vale, si in câteva generatii ne vom distruge.

   

   

   Reply ↓
10. 
    Iulia / 14 January 2016 15:59

    Toti cei care ati comentat ca doamna nu a facut bine ceea ce a facut inseamna ca nu ati inteles nimic din articolul aceasta. Aceea a fost o lectie; si pe mine m-a batut mama de cateva ori in viata si ii multumesc. Pentru ca m-a trezit la realitate. Nici eu nu sunt de acord cu bataia dar uneori cateva palme chiar ajuta. Si nu patesti nimic de la ele. Intr-adevar daca doamma traia in Norvegia, nu si-ar fi cules copilul din bar

    

    

    Reply ↓
11. 
    Catalina Letitia George / 14 January 2016 14:35

    În loc să-i dai o șansă omului să conștientizeze, îl bați și crezi că ai rezolvat ceva. Nu ai rezolvat nimic. Ai recurs la barbarie, din cauza disperării proprii. Poate că nu poți accepta ca fiul tău să rateze, poate asta ar însemna propria ta ratare.

    Uneori oamenii trebuie să rateze și să meargă în fundul gropii ca să învețe ceva. Băiatul tău nu a avut șansa asta. Că l-ai luat tu la bătaie.

    Îți înțeleg disperarea, condamn ”soluția”.

    A nu accepta bătaia nu este o extremă. Este normal.

    Dacă tu făceai vreo idioțenie, ai fi de acord și ți s-ar părea normal să te fi bătut bărbatul?

    

    

    Reply ↓
12. 
    ana / 14 January 2016 14:00

    Wow. Si sa mai si scrii asta cu asa mandrie in tine? Incredibil… Dar ca al dvs copil ajunsese in punctul in care ajunsese nu v a deranjat pana sa il pescuiti din bar? Nu aveati habar ca sunt probleme deja? Incredibil. Asa articole, asa oameni, asa societate. Citesc mandria in randurile scrise…ar fi trebuit sa va fie rusine…o mare mare rusine cu ce ati facut.

    

    

    Reply ↓
• 
  Ioana M. / 14 January 2016 15:54

  am asa o vaga idee ca sunteti fie suficient de tanara incat sa nu fi vazut cum creste un adolescent, fie suficient de batrana incat sa traiti dupa sloganul ‘pe vremea mea’… de dat cu pietre e usor, in sistem, in parinti, in societate, in stat… dar cand suntem pusi in situatie, parca ne mai piere putin zambetul atotstiutor de pe fata, si incercam din rasputeri sa salvam ce mai ramane de salvat!

  

  

  Reply ↓
13. 
    Alina / 14 January 2016 12:56

    Banuiesc ca aceasta descriere a cum fost baiatul facut sa ia si BAC-ul si sa intre apoi la universitate contine si multe elemente plastice. Insa, pe vremea cand eram prof de engleza in Romania, la un liceu, am avut de-a face cu tot felul de cazuri. In opinia mea, cei mai ‘interesanti’ erau parintii, nu copiii. Copiii raspundeau la niste stimuli oferiti de parinti; aveam copii care se tineau de scoala, de carte, si unde vedeai ca acasa erau pusi sa faca anumite treburi prin casa, in fucntie de varsta lor. Nu am vazut vreo urma de trauma fizica asupra lor, de violenta. Recunosc ca eram si tanara – era prin 2005 – si nici experienta nu aveam. De-abia descopeream cum e sa predai, ca nici asta nu stiam f bine. Insa, imi amintesc un caz, nu cred ca am sa-l uit vreodata: predam la o clasa de a 9a, profil IT, copii destepti, din familii instarite, cu posibilitati. Ai fi zis ca mediul le era fix propice invatarii. programa la engleza la cls a 9a, peatunci, prevedea ca in acel an scolar noi faceam cu ei gramatica, practic le puneam bazele gramaticii. Acuma, in orice limba, gramatica nu e ceva fantastic de atragator si stiu si eu asta si stiam si pe atunci, dar fara ea nu poti lega 2 vorbe. Nici corecte si nici macar incorecte. Deci, trebuie sa o faci. Ptr ca eram tanara si nu aveam nu stiu ce metoda moderna, o luasem si eu cu inceputul, si nu cred ca toate orele mele de engleza era fantastic de atragatoare, dar aia era materia, trebuia facuta. Aveam un baiat, George, ai carui parinti faceau parte din acea clasa a Romania de ‘imbogatiti peste noapte, fix dupa revolutie’, cu tot felul de afaceri, butic la coltul strazii, vandut de masini la mana a 2a, cunoasteti tipul. parintii lui nu dadeau sub nici o forma pe la scoala, acuzau scoala de orice, iar baiatul lor, deloc prost, era un munte de lene. Prefera barul in locul scolii. Din pacate ptr el, eu eram inca naiva si credeam ca daca ma tin tare pe pozitie, situatia se schimba. Una din metode era ca ii puneam toate absentele (aveam colege care nu o faceau- stau si ma gandesc, daca in orele cand el chiulea si il lovea vreun tramvai, si s-ar fi descoperit dupa aceea ca el nu avea absenta ptr ora aia, ca a avut un accident, deci reiesea ca el era in scoala, dar de fapt chiulea, cine pana la urma era tras la raspundere? Absenta aia are si ea rolul ei, in celmai rau caz il exonereaza pe proful de la catedra de responsasbilitate in cazul unui chiul, dar proful trebuie sa o si treaca in catalog!). Vine o sedinta cu parintii si eu am cerut dirigintei sa particip si sa discut cu toti parintii ref la progresul copiilor la engleza, caci, in cea clasa, cu cateva exceptii, in rest bateam pasul pe loc. Cand nu chiuleau, oricum nu invatau nimic. Teme nu faceau, nu mergea nici cu pus de note mici, era complet aberant sa le umplu rubrica de note cu 2 si 3. Mi-am zis ca si parintii trb sa ma ajute cumva. si ne adunam… culmea, vine si mama acestui George. Femeia imbracata dupa ultima moda, in haine la care eu atunci doar visam (trecem peste..). Abordez problema fiului ei, ea asculta, si eu o intreb; Doamna, traiesc cu impresia ca el acasa nu are nici o respnsabilitate. Si pe acelasi sistem, el nu intelege ca scoala este jobul lui, treaba lui. Acasa, cumpara si el o paine, duce gunoiul? Femeia sare de fund in sus: Cum sa faca, dna, asa ceva? pai, de asta am facut eu copil, sa fie servitor? Avem femeie la gatit, femeie la curatenie, femeie cam la orice. OK.. zic eu.. si concret, ce face el de cand vine acasa si pleaca la scoala a doua zi? Teme, clar nu face- asta stiam eu! Mama: pai nu face nimic, se relaxeaza! Mi-am pus intrebarea: de la ce se relaxeaza, frate, ca efort la scoala nu face, sportul nu-l facea ca avea scutire (nu sunt expert, dar parea fizic absolut OK, avea 1.80 aproape)? am lasat un pic pe aceasta mamica care evident nu intelegea ca avea si ea o contributie de facut la scolarizare fiului ei, nu doar sa-l trimita fizic la scoala. Dupa vreo 10 min a venit momentul sa vorbim de vacanta de iarna, si de notele celor cu probleme. Iar s-a ajuns la George, inevitabil, cu exceptia religiei, in rest notele lui nu sareau de 6, si intra in vacanta de iarna cu multe materii unde ar fi ramas corigent. Engleza era una dintre ele. Si mama spune: da, ne-am gandit ca trebuie stimulat sa invete (Eu, in gandul meu: oopa.. hai ca misca ceva). In vacanta il vom trimite in Franta, la Disneyland Paris, si apoi va sta acolo cu o matusa. Ca sa prinda forte proaspete ptr sem II, adica intai sa se relaxeze. Am crezut ca nu aud bine: What???? Paris?? Disneyland??? Relaxare?? Iar relaxare, pai parca asta facea in fiecare zi cand venea de la scoala, concret cat de strest era acest copil de avea nevoie de atata relaxare?? Si Disneyland? In vacanta de iarna, aveam sa aflu ulterior cand m-am mutat in Belgia, ca preturile ptr o vizita acolo fix inper sarbatorilor sunt exorbitante. Deci asta era ‘recompensa’ ptr toate notele lui de 2 si 3. Nu m-am mai putut abtine si am intrebat-o frumos: Doamna, daca ptr note de 2 si 3 il trimitei la Disneyland, haideti sa ne imaginam ca intr-o zi vine cu note de 9 si 10. Unde il veti mai trimite atunci? Pe luna? Ca sa pastram proportiile, nu? Abia atunci a inteles ca era absurda. Nu stiu ce a facut- ma indoiesc ca l-a batut ptr ca era mai inalt ca ea:) – dar din sem II si pana a terminat liceul, George al nostru a invatat. Nu a mancat cartea, a invatat. Si nu, nu s-a dus la Disneyland:)) In ziua de azi tin legatura cu el pe FB, are un serviciu bun, are familie si .. cred ca s-a mai copt la minte. Asa ca .. bataia nu e buna (eu nu o sustin) dar si rasfatul excesiv e fix la fel de rau ca si bataia, nu lasa vanatai pe corp, dar lasa urme adanci in formarea individului.

    

    

    Reply ↓
14. 
    Dana / 14 January 2016 12:07

    Stimata Doamna,
    Imi permit o observatie la articolul Dvs.: daca ati fi fost in Norvegia sigur nu l-ati fi adunat pe fiul Dvs. din cafenele la 8 dimineata, pentru ca n-ar fi fost cazul. DAR: cum putem compara Romania si Norvegia in privinta nivelului de trai, al conditiilor de munca, al educatiei si civilizatiei? Pe o scara de la 1 la 10 unde s-ar situa fiecare?

    

    

    Reply ↓
15. 
    Razvan / 14 January 2016 12:06

    Toti romanii care si-au batut copii au senzatia ca au crescut niste copii buni pentru ca i-au altoit cand trebuia, Bataia si agresiunea verbala sunte metodele cele mai rapide si mai usoare pentru un adult de a-si corija copilul si de fiecare data sunt oferite ca scuze lipsa timpului si problemele cotidiene. Atunci cand l-ai gasit in bar ai avut sansa sa porti o discutie extrem de serioasa cu fiul tau, una in care te-ar fi ascultat extrem de atent, dar ar fi trebuit sa pui ratiunea inaintea furiei. Din pacate ca acel lucru sa se intample ar fi trebuit sa ai si o alta mentalitate care sa o inlocuiasca pe cea cu “eu te-am facut si te-am crescut eu te omor”. Romanul isi creste copilul cu convingerea ca este proprietatea lui si ca are dreptul sa il modeleze asa cum considera el de cuviinta fara sa tina cont de faptul ca acel copil are propria constiinta si vointa si ca are nevoie de indrumare nu de mutilare… Nu e de mirare ca avem o societate atat de violenta si disfunctionala. Cum sa existe respect pentru un necunoscut cand nu exista pentru cei apropiati care ar trebui sa conteze: sot/sotie, copil, frati. Unii dintre acei copii inca se lupta cu sechelele si in viata lor de adult iar altii pur si simplu transmit mai departe. Eu sunt de acord cu sistemul norvegian, daca se dovedeste ca iti bati copilul, nu meriti sa il mai cresti!

    

    

    Reply ↓
• 
  Faiantaru' / 14 January 2016 14:08

  @ Razvan
  Vorbiti de lucruri sfinte !
  Cum sa pretuiesti mai mult intratul la facultate a copilului decat relatia pe care o ai ca parinte cu el ??? Doamne-Dumnezeule ! Ba sa te mai si lauzi ca-i distrugi personalitatea, ca-l emasculezi ?!
  Daca autoarea si-ar fi iubit copilul si numai infinitezimal din cat isi iubeste posteriorul n-ar fi o idee, catusi de firava, de viata lui pana la 18 ani ! “Vaaai, dar cum de-ajuns fi-miu sa arda precoce prin baruri ?” Te apuca rasu’-plansu’ ! n.b. distractia nu exclude invatatul.
  Legea norvegiana se “adreseaza” cu precadere unor asemenea situatii.

  

  

  Reply ↓