Suntem prelungiri reflectate în ecouri, ale căror umbre își cer cu nestăvilire drepturile. Cuiburi de suflete îndărătul unor lacăte ruginite. Cu atît mai ardente, cu cît gratiile sunt mai oțelite. Mereu în căutarea iubirii, în căutarea completitudinii.
Prietenia este un cartier liniștit în mijlocul pădurilor verzi ce oxigenează orașul Iubirii. Un loc amenajat special, a cărui spațialitate hrănește și apără, cîntă și relaxează. Ar putea două suflete, unul deghizat în femeie, celălalt în bărbat, să locuiască împreună în acest cartier, în armonie deplină? Să se iubească mai puțin decît cu totul, însă viețuind mult mai mult decît tolerîndu-se circumstanțial?
Prietenia dintre un el și o ea pare o formă particulară a iubirii. O înflăcărare sufletească fără erotism. Și atunci avem oare de-a face cu un fel de a reprima specificul unui dat afectiv sau cu o asumare lucidă a unor statusuri principiale?
Dintr-o perspectivă diferită, chestiunea pare a fi mai limpede. Dacă ai o prietenă, ești bărbat (să fim încrezători, vă rog, că această specie mai există) și nu te-a luat niciodată pe sus cavalcada hormonilor cu fantasme, e o dovadă că acest tip de prietenie există. Chiar dacă unii ar spune că ori ești deștept și ea e urîtă, ori ești cretin și ea e deșteaptă. Sau viceversa. Dacă ești femeie, ești frumoasă și el e deștept, sau dacă ești urîtă și e frumos… Dar dacă, locuitori ai teritoriului prieteniei între sexe diferite, avem de-a face cu o cît de mică tentativă de reprimare a animalului care urlă ancestral în noi, atunci toată chestia asta este o minciună clădită pe nevoia de securitate, respectiv frica de implicare.
Personal, cred în imposibilitatea restricționării posibilităților. Poți fi ani și ani doar prieten cu ea și, într-unul dintre numeroasele momente de dezamăgire suferite alături de un/o altul… La fel cum s-ar putea ca destinul să știe mai bine de ce te aduce alături de un suflet cu altfel de tiv la pantaloni, și tu să nu poți să observi această poiană însorită decît după ani lungi de junglă întunecată. După, adică, o suficientă acumulare de experiență care să îți permită să devii pregătit pentru ancorarea perfectă.
Orice interacțiune cu exteriorul este o lecție de viață de a cărei însușire depinde repetabilitatea ei. Prietenia dintre un bărbat și o femeie ar putea fi ori instrumentul prin care învățăm una dintre lecțiile esențiale, anume să iubim din toate puterile inimii noastre, ori un generator de frustrări din ce în ce mai sîcîitoare.
Căci, dacă rostul unei vieți este cucerirea propriilor redute, dezintegrarea prin cunoaștere a tuturor zidurilor ce ne păstrează separați de noi înșine, atunci prietenia care nu ne ajută să dărîmăm falsa identitate de sine este doar o lopată de țărînă în plus aruncată înainte de vreme…
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
