“Când aveam 17 ani, am dat peste un citat care zicea cam aşa: Dacă trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, într-o zi, cu siguranţă, vei avea dreptate!”.
M-a impresionat atunci şi, în ultimii 33 de ani, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat “dacă azi ar fi ultima zi a vieţii mele, aş vrea să fac ceea ce voi face azi?” Şi de fiecare dată când răspunsul începea cu “Nu” mai multe zile la rând, ştiam că trebuie să schimb ceva.
Amintindu-mi că voi muri curând a fost cel mai bun instrument pe care l-am avut şi care m-a ajutat să fac alegerile importante din viaţa mea.
Pentru că aproape orice – toate aşteptările, toată mândria, toată frica de lucrurile jenante sau de eşec -, toate aceste lucruri pălesc în faţă morții, lăsând doar lucrurile importante.
Amintindu-ţi că vei muri este cea mai bună metodă de a evita să cazi în capcana gândului că ai ceva de pierdut. Eşti deja gol, fără protecţie. Nu există niciun motiv să nu îţi urmezi inima.
În urmă cu câţiva ani am fost diagnosticat cu cancer. Mi-am făcut o investigaţie la 7.30 dimineaţa şi ecografia arăta clar că am o tumoare la pancreas. Nici nu ştiam ce e pancreasul.
Doctorul mi-a spus că, aproape sigur, e un tip de cancer incurabil şi că voi mai trăi între trei ani şi şase luni. M-a sfătuit să merg acasă şi să îmi pun afacerile în ordine, ceea ce era mesajul codat al doctorilor că e timpul să te pregăteşti de moarte. Însemna să le spui copiilor tăi în câteva luni ceea ce ai vrea să le spui în următorii zece ani. Însemna să te asiguri că totul e în ordine pentru a fi cât mai simplu pentru familia ta. Însemna să le spui “Adio”.
Am trăit cu acest diagnostic. Mai târziu mi-au făcut o biopsie. Eu eram sedat, dar soţia mea mi-a povestit că, atunci când au examinat celulele, medicul a început să plângă. S-a dovedit a fi o formă foarte rară de cancer care se poate vindeca după o operaţie. Mi-am făcut operaţia şi acum sunt bine. (n.red. era în 2005; șase ani mai târziu pierdea lupta cu cancerul)
Acela a fost momentul în care am fost cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru câteva decenii. Trăind asta pot să spun că moartea e un concept util, dar pur intectual. Nimeni nu vrea să moară. Chiar şi oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Şi moartea e o destinaţie pe care toţi o împărtăşim. Nimeni nu scapă de ea. Şi aşa trebuie să fie, pentru că moartea este, foarte probabil, cea mai mare invenţie a vieţii. Este agentul care schimbă viaţă. E clar că vechiul trebuie să facă loc noului. Acum tu eşti cel nou, dar într-o zi, nu peste mult timp, vei fi vechi şi vei dispărea. Scuze că sunt aşa dramatic, dar e adevărat.
Timpul tău e limitat, nu îl irosi trăind viaţa altcuiva. Nu trăi blocat în doctrine, care înseamnă să trăieşti după rezultatele gândirii altor oameni. Nu lasă zgomotul altor opinii să îţi acopere propria voce. Şi cel mai important, trebuie să ai curajul să îţi urmezi inima şi intuiţia! În mod ciudat, inima ta ştie deja ce trebuie să fii. Orice altceva trebuie să fie secundar.”
Citiţi şi
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
