Te-aș lăsa să mă folosești fără să întreb de ce, fără să respir „De ce?”. Te-aș lăsa să mă folosești drept sită măruntă pentru sufletul tău bătrân, să te sorb de nopțile triste și diminețile mahmure. Să-mi lași mie grimasele și oamenii ușori. Să-mi lași mie alcoolul care îți curge în valuri prin colțurile gurii, plin de imagini perverse și versuri albe, murdare și fără sens. Să-mi lași mie amprenta degetului arătător de la mâna dreaptă, pe care o urăsc atât de mult, pentru că a atins prea multe Venus fără brațe.
Light hug by Susa Dosa
Să-mi lași mie buzele tale aspre și cărnoase… or să îmi sărute ochii în nopțile de nesomn și coșmar în care tu, nenorocitule, nu ești acolo și nu o să îți simt respirația în tâmplă. Să-mi lași mie poemele proaste pe care le scrii la beție. O să fac din ele Luceferi și Necuvinte și o să le transform în aștri. Or să apară doar noaptea, când oamenii se rup de ei și de vin și citesc poezie și se văd în ea. Se regăsesc și plâng amar în hohote prea zgomotoase pentru liniștea nopții cu aștri. Și tu vei fi fost deja acolo. Însă tu vei fi râs printre stele, de teamă să nu le stingi și să-ți plece cuvintele de pe cer.
Dacă ar fi toți nenorociții ca tine, aș fi victima perfectă.
Guest post by Lexa Hristov
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
