Liana Buzea este sexological bodyworker. Firește că am întrebat-o ce anume mai exact este/nu este și face/nu face. A ieșit ce vedeți mai jos.
Catchy: Ce este un coach în sexualitate somatică, un sexological bodyworker, și ce face el?
Liana: Un sexological bodyworker, în primul rând, este el însuși un om care a lucrat mult la nivel personal, sub îndrumarea unor oameni care au obținut deja certificarea aceasta și care i-au orientat procesul propriu de înțelegere și dezvoltare.
Acest om este deja înscris pe traiectoria dezvoltării de sine și este conștient că procesul nu se termină nicidecum odată cu obținerea certificării. Învățarea este continuă. Evident, acest om a abordat propriile probleme și greșeli făcute (suntem toți oameni, deci supuși erorii și problemelor) și este primul care va recunoaște că lucrurile nu sunt întotdeauna perfecte.
Apoi este important să înțelegem ce face un sexological bodyworker pentru clienții săi. Pe de o parte, acest coach în sexualitate poate fi femeie sau bărbat deopotrivă și poate să lucreze atât cu femei, cât și cu bărbați; pregătirea este de așa natură. Nu contează nici orientarea sexuală, religioasă, politică a coach-ului sau a clienților săi. Contează disponiblitatea fiecăruia să parcurgă procesul acesta, să fie onești cu propria persoană și cu coach-ul lor, să fie atenți la tot ce apare pe parcursul colaborării.
Pe de altă parte, munca unui sexological bodyworker nu presupune actul intim propriu-zis. Așa cum un terapeut în relații nu are rolul să suplinească partenerul de relație, un coach în business nu are rolul să suplinească partenerii, clienții sau furnizorii afacerii, niciun sexological bodyworker (coach în sexualitate) nu are rolul partenerului intim. Iar acest lucru trebuie înțeles ca atare.
Procesele pe care acest coach le poate oferi sunt, în primul rând, cel de educare și informare în domeniul sexualității umane și al eroticului, apoi oferirea unui cadru propice pentru dezvoltarea indivizilor, cuplurilor sau grupurilor, pentru înțelegerea propriului corp, pentru crearea propriilor strategii de creștere și dezvoltare în acest plan – conform nevoilor personale ale fiecăruia, apoi, în profunzimile meseriei, poate oferi cadrul prin care anumite persoane își pot rezolva probleme legate de somatizarea unor emoții negative.
Menționez că această ultimă parte (somatizarea emoțiilor) este mult mai complexă, iar momentan aleg să nu intru în această latură (nici prin vloguri, nici la evenimente, nici în consilierea individuală). Să zicem că prefer să iau lucrurile încet și să lucrez acum la tabu-ul pe care îl avem și la percepția socială, dar și la deschiderea personală a fiecăruia dintre noi să începem un drum în dezvoltarea pe acest capitol.
Beneficiul sigur este acela că aduc subiectul în domeniul public și încep, cu pași mici, programe care să ofere dezvoltarea în acest capitol. Partea mai complexă a acestei meserii o voi deschide atunci când voi crea spațiul oportun în societatea noastră ca aceste lucruri să fie înțelese și acceptate, chiar și de la distanță, pentru cei care nu vor să vină direct. Deci caut o maturitate la nivel de societate pe acest subiect, lucru de care suntem încă departe.
Se poate antrena o femeie să obțină plăcerea?
Mai degrabă văd deschiderea fiecareia să lucreze cu un coach în sexualitate. Deci ca pe o disponibilitate să ne înțelegem mai bine propriul corp, propriile nevoi intime, disponibilitatea să aflăm informații noi în acest domeniu și să ne ascultăm și să urmăm propriile emoții (care ne sunt o busolă interioară). Practic, să ne accesăm resursele interioare care ne ajută să ne trăim momentele intime în congruență cu tot ceea ce ne dorim și avem nevoie. Munca este a lor, rezultatele sunt ale lor, doar îndrumarea vine de la coach-ul în sine.
Momentan, este drept că multe dintre noi suntem tăcute pe acest subiect, neinformate, descurajate să ne exprimăm liber pe acest domeniu sau avem impresia că libertatea în exprimare ar însemna libertinism sau o viață personală promiscuă. Ceea ce nu ar putea fi mai departe de adevăr. Munca aceasta este cel mai bine valorificată, de fapt, într-o relație matură, de iubire, stabilă, în care există cadrul pentru creștere, dezvoltare și explorare.
Motivele să nu apeleze la un astfel de specialist pot fi mai multe decât cele care ar face o femeie să apeleze la serviciile tale. Pe primele le cam știm: nu crede în așa ceva, nu are bani, îi e rușine, îi e teamă să nu fie judecată dacă o vede cineva, partenerul ei nu acceptă… Celelalte, pro, care ar putea fi?
Conștientizarea că ne putem dezvolta în sexualitate și erotic. Și că acest lucru nu înseamnă că mergem în locuri cu proastă reputație, că ne expunem în vreun fel sau că trebuie să avem zeci sau sute de parteneri pentru a ne considera “dezvoltați”. Dezvoltarea intimă nu înseamnă o viață promiscuă. Din contră! O relație matură și autentică este cadrul în care ne putem dezvolta pe acest plan.
Înțelegerea faptului că există o mulțime de surse de informare reală. Nu pornografia, romanele de buzunar, industria divertismentului sau mass media, care tratează superficial și artificial subiectul. Există cărți de specialitate, articole (mai multe în engleză decât în română), specialiști atât în psiho-sexualitate, cât și în coaching pe sexualitate (în România nu îi avem pe aceștia din urmă încă, dar sper să îi avem în curând și pe ei) și există programe în cadrul cărora ne putem dezvolta. Fac și eu acest lucru, există și programe online ale unor specialiști din străinătate. Este drept că ele au costuri mari, însă eu, una, mi-am propus să le fac accesibile în cadrul evenimentelor mele. Sunt lucruri pe care le descopăr, le aplic, le învăț și parte din ele le distribui prin vlogurile săptămânale gratuite. Și nu sunt unica persoană care procedează în acest fel. Depinde de fiecare dintre noi cât de mult consideră că vrea să învețe și să se dezvolte în acest domeniu.
Al treilea lucru este chiar deschiderea să căutăm noi înșine specialiștii sau persoanele care sunt deschise la tratarea acestui aspect cu seriozitate și reverență. Persoane cu care simțim că rezonăm. Este foarte important să avem încredere să abordăm subiectul cu oamenii din jur, să avem un cerc al nostru deschis la această idee. Să evităm să fim „insule” sau să ne înecăm în tăcere, singurătate și neîmplinire. Dacă apropiații noștri nu ne înțeleg, atunci e important să ne construim un cadru de apropiați în care putem discuta aceste lucruri fără să ne simțim judecați sau ridiculizați.
Ce înseamnă mai exact educație în sexualitate umană și erotic?
Educația în acest domeniu consider că începe cu propria conștiință: fie realizăm că ceva este nepotrivit, fie poate ne dăm seama că nu avem reperele potrivite pentru viața noastră intimă. Acest ultim lucru ar însemna că realizăm că nu știm un alt model de a ne trăi viața intimă decât cel pe care l-am văzut la părinții noștri, din discuțiile avute cu persoane apropiate, alte cupluri, dar asta fără să ne fi pus noi înșine cu adevărat întrebarea: ce mă împlinește cu adevărat pe mine? Capacitatea să ne interogăm pe noi înșine este cel mai important lucru în acest drum. Putem să realizăm că nu avem modele care să corespundă nevoilor sau dorințelor noastre, putem să ne dăm seama că nu ne (mai) simțim la locul nostru în felul în care arată viața intimă la un moment dat, însă nu avem o direcție anume pe care să o urmăm. Sau, putem avea surpriza că lucrurile sunt în ordine și că vrem să învățăm mai mult.
Consider că de cele mai multe ori așa începe orice drum evolutiv, cu o întrebare interioară. Iar cei care ajung să își pună aceste întrebări referitoare la propria viață intimă sunt încă puțini. Asta fiindcă noi, ca societate, nu vorbim deschis despre lucrurile acestea și nu ne educăm copiii să discute deschis. Încă nu există resurse atât de multe în jurul nostru din care să ne putem extrage informațiile și cunoștințele care să ne ajute. Încă nu avem cadrul social în care să încercăm diferite lucruri până găsim ceva ce ne ajută să ne dezvoltăm (de cele mai multe ori, se rezumă la norocul să cunoști persoanele potrivite), să ne exprimăm și să ne cultivăm capacitatea de a ne deschide partenerului nostru (emoțional, intelectual, fizic, sufletește) și, de ce nu, să devenim mai energici, curajoși și creatori în propriile noastre vieți. De aceea, cei care ajung să își pună aceste întrebări sunt puțini momentan.
Ulterior conștientizării, care se poate manifesta diferit în cazul fiecărei persoane, vine natural următorul pas: căutarea, în interiorul și exteriorul nostru, a unor resurse pe care să le folosim în acest drum.
Resursele din interiorul nostru sunt trăsăturile de caracter și calitățile care ne-au adus succesul în alte planuri. Tot în interiorul nostru este o altă resursă: simțul propriu de orientare, busola proprie, care ne indică în permanență ce ni se potrivește din tot ce descoperim, ce anume din experiența noastră de până în prezent a mers. Practic, busola aceasta (emoțiile noastre, de fapt) ne ajută să învățăm din succesul nostru. Iar aici mă opresc puțin: în intimitate și erotic este o adevărată abilitate să reușim să învățăm din succesul nostru și să reușim să menținem ce facem bine. Majoritatea oamenilor vorbesc cu predilecție despre învățarea din greșeli. În orice domeniu. Aici, în sexualitate și intimitate, greșelile ne pot duce uneori într-un con de umbră foarte delicat, din care nu toți am putea ieși atât de ușor (mă gândesc la relații cu persoane abuzive sau nepotrivite care își pot pune amprenta asupra noastră – procesul aici este unul de recuperare întâi, pentru ca apoi să înceapă dezvoltarea).
De aceea, să știm să cultivăm experiențele bune, cele funcționale, cele armonioase, cele împlinitoare, cele pozitive, fără ca acest lucru să fie o blazare, este o abilitate. Mai ales când, din nou, nu suntem obișnuiți atât de mult la nivel de societate cu perspectiva de a învăța fiindu-ți bine. Aceasta consider că este arta pe care o avem de stăpânit în creșterea noastră în plan intim și erotic. Aici am să fac o parafrazare a unei sintagme vechi și cunoscute. „Tot binele, spre bine”. Acesta ar putea să ne fie motto-ul și crezul și în dezvoltarea intimă. Procesul acesta interior poate fi făcut pe cont propriu sau sub îndrumarea unui specialist, fie el coach sau terapeut.
Apoi sunt resursele exteriorare – care au rolul să aducă cunoștințe noi: cărți, documentare, filme, evenimente, programe sau interviuri ale unor oameni care au trecut prin astfel de căutări, ale unor organizații care deja pot asigura cadrul de dezvoltare. Practic, prin resursele exterioare accesăm cunoștințele la nivel global ale umanității pe această latură. Și aici mă opresc din nou asupra unui aspect: tot ceea ce noi facem se bazează pe experiențele altor oameni. De la felul în care trăim, unde locuim, cum și ce mâncăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne petrecem timpul, până la felul în care ne dezvoltăm (mă refer la sistemul actual de educație, fie programe de stat, private sau programe alternative). Totul este construit pe nivelul de conștiință al celor dinaintea noastră. Atunci când realizăm și acceptăm acest fapt real, putem să ne deschidem cunoașterii exterioare fără să ne cramponăm de ideea că noi vrem să avem experiențele noastre unice, nu vrem să le luăm pe ale celorlalți sau să ne poluăm modul de gândire cu al celorlalți. Există o deosebire între transferul de la persoane cu experiență (maeștri, profesori, antrenori, specialiști) și oamenii obișnuiți, neavizați. E important să vedem deosebirea aceasta. Felul în care trăim, înglobăm, simțim și exprimăm cunoștințele venite de la categoria celor formați în accest domeniu, cu siguranță, ne aparține. Fiecare înțelege și aplică diferit orice cunoștință i s-a transmis, iar acest lucru nu este un secret. Nu vom prelua niciodată ceva 100% de la altă persoană, fără contribuția personală. Dar nici nu vom inventa totul de la zero. E important să înțelegem lucrul acesta, acesta este modul în care ne dezvoltăm și acționăm în societate.
În final, am să fac o comparație cu sistemele clasice de educare: în orice proces de învățare există și o evaluarea finală. Există o programă, un interval de predare, un set de instrumente cu care predarea și învățarea se face mai ușor (suporturi de curs, tehnologie, ore de practică), un set de specialiști formați care predau etc, iar la final există o evaluare. În planul intim și erotic, nu există o cale identică. Coach-ul nu poate pune în aplicare în compania ta ceea ce îți explică. El nu substituie partenerul intim. Apoi, evaluarea în plan intim și erotic o face viața și experiențele pe care le produci. Practic, relațiile și experiențele pe care le ai, felul în care le trăiești, integrezi, înțelegi și te transformi după ce treci printr-un proces de formare. În mod ideal, se îmbunătățește calitatea relațiilor tale, a interacțiunii cu partenerul, disponibilitatea ta de a îngloba experiențe noi, cultura ta în acest domeniu. Evaluarea este practic permanentă, fără ca acest lucru să fie o presiune. Din contră, acesta poate fi un proces foarte frumos, atunci când este înțeles și asumat cu responsabilitate.
Multora dintre noi, așa o abordare li se poate părea complet ieșită din comun sau pur și simplu prea mult. Dar în opinia mea, o astfel de poziționare ar fi un mare păcat și o neînțelegere majoră a ceea ce înseamnă dezvoltarea personală, de fapt. Facem oricum pașii aceștia în alte domenii, de multe ori fără să ne dăm seama. De ce să nu îi facem, conștienți, atenți și implicați și în partea aceasta frumoasă a vieții noastre? Riscul să rămânem pe loc sau chiar într-un nivel problematic este mult mult mai dureros și consumator decât evoluția, educația și transformarea în această zonă.
Descrie-ne genul de femei care vin la aceste cursuri?
În primul rând, vin femei cu un nivel ridicat de sinceritate cu propria persoană și care realmente își dau seama că pot fi și pot trăi mai frumos, cu mai multă energie, bucurie… mai cu viață. Prin comparație cu ceea ce fac deja.
Aceste femei au un nivel de maturitate nu doar fizică și sexuală, ci și emoțională. Femeile care ajung să își dorească propria dezvoltare intimă, care au dorința să se înțeleagă mai bine pe ele însele la acest capitol, înseamnă că au un nivel ridicat de asumare a propriei persoane. Și au o orientare spre a asculta propriul for interior, conștiință și emoții. Nu poți să desparți dezvoltarea sexuală de emoții sau de conștiință. Nu ai cum.
Înțeleg că bărbații nu au acces la evenimentele tale. Cum pot și ei să afle mai multe, dacă și-ar dori lucrul acesta?
Alegerea să organizez momentan evenimente dedicate doar femeilor îmi aparține. Când voi fi sigură că munca mea este suficient de bine înțeleasă și acceptată în societate (cel puțin în cercurile la care am acces) și că există un spațiu creat în care oamenii se raportează la coaching-ul în sexualitate fără judecăți sau așteptări nepotrivite, cel mai probabil voi începe și o interacțiune mai directă cu bărbați. Momentan, contează mult percepția societății pe acest subiect, oricât am spune noi altminteri. Sunt extrem de conștientă (poate prea!) că acest domeniu este sensibil și multă lume face asocieri nu tocmai fericite. Drept pentru care prefer să iau lucrurile încet. O femeie care se adresează altor femei cu îndrumare sau ghidare în acest domeniu este momentan suficient de provocator și de dificil de anunțat în societate. Nu doar în România, țin să precizez acest lucru. Drept pentru care optez să îmi aleg „provocările”. Rând pe rând.
Sexul este putere! Ești de acord cu Esther Perel?
Da. Cred că orice om (și aici mă includ și pe mine) care începe o călătorie în dezvoltarea, educarea sau chiar măiestria erotică și sexuală realizează și admite două lucruri:
- sexualitatea și intimitatea fizică sunt mult mai importante decât recunoaștem și discutăm la nivel de societate, familie sau prieteni;
- este ceva profund neînregulă cu valorile și comportamentele societății și cu nivelul de dialog, cultură și educație în acest domeniu.
Sexualitatea este mult mai importantă decât ni s-a spus. Sexualitatea este modul prin care toate organismele vii intră în viață. Acest lucru nu este puțin.
Nașterea presupune că o celulă masculină se unește cu o celulă feminină. Valabil în regnul vegetal și animal deopotrivă. Ceea ce poate nu ne-am gândit (încă) este că sexualitatea nu se rezumă doar la actul fizic pe care noi, ca oameni, îl cunoaștem. Unirea masculinului cu femininul (nu doar în plan fizic) stă la baza multor filosofii orientale, iar acest lucru nu este întâmplător. Puterea creativă a sexualității nu stă numai în procreerea fizică. Sexualitatea este mai mult decât actul fizic în sine, este întreaga atitudine, înțelegere, capacitate de discernământ, de selecție și de exprimare asociată energiei noastre sexuale. În foarte multe momente ale vieții noastre, nu doar cele de intimitate fizică, ne folosim energia sexuală. Artiștii (pictori, sculptori, muzicieni, creatori de modă, actorii, scenografii, regizorii de filme sau orice altă activitate care presupune muncă de „creație”) de regulă, au o viață sexuală mult mai liberă și mai explorată, întrucât folosesc energia sexuală inclusiv în actele de creație artistică. Nu, nu mă refer aici la asocierile ieftine prin care ni se pune o imagine sexi și ni se „vând” diferite lucruri. Acela este un act creator foarte jos. Mă refer la operele de artă care îți transmit energia în sine, care te inspiră la libertate, creativitate, explorarea propriei pasiuni. Din propria imaginație și propriul for interior se nasc adevăratele pasiuni și opere de artă, iar artiștii, de regulă, folosesc această energie creatoare în mod instinctiv. Noi, ceilalți, ni le putem accesa și noi, printr-un proces conștient de dezvoltare în acest sens.
Atunci când realizăm că puterea noastră ca oameni începe cu educația, cultura și atenția acordată unui aspect atât de important în viața noastră, sexualitatea și eroticul, devenim conștienți de propria putere creativă, de exprimare și dezvoltare a sinelui. Ești dezvoltat, emancipat și puternic atunci când îți gestionezi una dintre cele mai puternice părți ale tale.
Alături de sexualitate (din perspectiva mea) stau gestionarea superioară a nutriției, antrenarea corpului, înțelegerea și folosirea emoțiilor la un nivel superior și cultivarea spiritualității (pentru claritate: prin spiritualitate înțeleg raportarea la scânteia divină din sinele fiecăruia dintre noi).
Clasa de mijloc nu mai face sex? „Cea mai des întâlnită problemă în zilele noastre o descopăr ca fiind lipsa dorinței, lipsa interesului. Una dintre pacientele mele mi-a spus într-o zi: îmi iubesc soțul, îmi place să facem dragoste, dar, când ajung acasă după o zi de muncă, cad frântă de oboseala.” (Shirley Zussman)
Fără să intru în discuții sociale, „clasa de mijloc”, „pătura de jos” – fiindcă prefer să nu mă pronunț pe catalogări sociale pe care nu le stăpânesc -, pot spune că tindem la o supra-saturare cu activități exterioare nouă. Și că, mai degrabă, nu mai facem dragoste, ci doar sex. Cu alte cuvinte, emoțiile și investiția noastră de energie, atenție, intenție și „suflet” este mult mai mică în momentele noastre intime. Mai degrabă, aș spune că tindem să facem sex (repede, fără angajamente dacă se poate, fără prea multe bătăi de cap și de inimă).
Munca, alergătura după câștigul traiului, networking pentru muncă sau ieșitul în oraș ne pot consuma de multe ori. Ne epuizăm în loc să ne relaxăm. Iar la asta se adaugă și presiunea pe care o poate pune tehnologia actuală și instrumentul „social media”: suntem în priză continuu, bombardați cu informații și mesaje și lucruri care nu ne îmbogățesc neapărat. Ne raportăm la ce se întâmplă în exterior și ne raportăm propriul succes la acest exterior (social și profesional). Iar acum mă văd nevoită să adaug și contextul actual: tumultul socio-politic și deciziile conducătorilor ne afectează pe fiecare dintre noi la nivel de bază (lucru care nu este valabil doar în România).
Dragostea sau, poate altfel spus, momentul intim trăit la un nivel ridicat, are nevoie de liniște, de armonie, de un efort concentrat de interiorizare. Adevăratele pasiuni se nasc din forul nostru interior. Ori pentru asta avem nevoie să ne așezăm în liniște, să ne contemplăm sau să ne ascultăm sinele.
În timpul actului sexual ia-ți partenerul în serios, zice Papa Francisc. Cât de în serios? 🙂
Eu aș zice să ne luăm partenerul în serios după cât avem nivelul de conștiință. Și, înainte să râdă cineva de afirmația aceasta, am să și argumentez.
Pe de o parte, legătura între sexualitate și spiritualitate este reală și puternică. În orient, acest lucru este abordat în cel puțin două filosofii: hindusă (India) și taoistă (China). Recunosc că foarte puțini clerici creștini au puterea interioară să își asume un discurs public pe acest subiect.
Pe de altă parte, revin la ceva ce am mai spus: prin sexualitate intrăm în viața aceasta. Nu este o întâmplare acest lucru. „Creatorul” (iar aici fiecare înțelege cu siguranță diferit noțiunea aceasta) nu face greșeli.
Sexualitatea conștientă (pe care, la rândul meu, o promovez prin modul în care abordez domeniul în care am ales să profesez) înseamnă pentru mine nivelul ridicat de conștiință de la care ne putem trăi viața intimă. Că-i spunem tantra, sexualitate sacră sau sexualitate conștientă, în esență este vorba despre același adevăr: sexualitatea nu este numai actul fizic, aceasta include emoții, prezența sufletească și discernământul sau forul nostru interior. Iubirea și recunoștința sunt emoții foarte înalte pe care, atunci când reușim să le înțelegem, simțim și să le menținem în relațiile noastre intime, astfel că ne putem trăi relațiile intime mult mai profund, intens și fericit în esență.
Aceasta este o muncă considerabilă, de aceea am tot respectul pentru cei care își păstrează relațiile de lungă durată puternice și autentice și ajung să înțeleagă lucrul acesta. Deși, mulți dintre noi atunci când iubim cu adevărat, poate că nu ne-am pus problema așa cum am descris-o aici, dar ajungem oricum să vedem lucrurile din această perspectivă.
Discernământul, intenția și capacitatea de rațiune la un nivel ridicat ne ajută să ne trăim această parte a vieții noastre așa cum descria Papa Francis. Repet, sunt puțini clerici care realmente abordează tema sexualității. Apreciez mult curajul acestui om.
Cititoarele catchy sunt educate, am încercat să ținem pasul cu toate schimbările din ultimii ani, care au adus unora mai mulți bani, dar mai puține satisfacții. Cine/ce poate fi făcut răspunzător de asta?
Noi. Orice ni se întâmplă în viața noastră este acolo datorită nouă sau din cauza noastră. Cum am știut noi să ne raportăm la oameni, la situații, ce am ales să facem cu timpul nostru, cui am ales să dăm energia și emoțiile noastre (muncii, prietenilor, familiei, iubitului sau iubitei noastre, copiiilor, dezvoltării noastre sau… dependențelor noastre). Totul este conform nivelului nostru de înțelegere și de raportare la lumea din jurul nostru. Ideea nu e să facem răspunzător pe cineva din exterior și nici să ne blamăm pe noi înșine până la refuzul de a mai face orice altceva (atunci când înțelegem că, de fapt, tot noi decidem pentru noi înșine).
Ideea e să ne dăm timpul să contemplăm interiorul nostru (emoțiile, gândurile, reperele), dar și exteriorul (relațiile cu ceilalți, statutul nostru social, financiar, profesional etc.), să decidem dacă vrem să schimbăm ceva (dacă da, ce anume) și apoi să luăm atitudine în conformitate cu deciziile noastre. Așa mi-am început și eu căutările în ceea ce fac acum.
Dacă sexul e mai bun, se rezolvă toate celelalte?
Ne poate ajuta enorm, dar nu ne rezolvă totul. Nu știu să existe un panaceu pentru tot ceea ce avem în viața noastră. Sexualitatea nu este ruptă de emoții, de conștiință, totul este legat și se influențează reciproc. Ce se întâmplă în viața ta intimă are efect asupra sănătății, vieții personale, familiale, chiar și a carierei. Și vice-versa. Să nu uităm că suntem aceiași oameni care ne ducem fie acasă, fie la muncă, fie mergem să ne vizităm familia, prietenii etc. Nu putem să ne rupem de cine suntem noi și de tot ceea ce simțim în interiorul nostru. De aceea este de mare ajutor să lucrăm cu noi înșine la acest capitol.
Le încurajezi să se masturbeze, dacă sunt singure? E și asta o cale spre cunoșterea despre care vorbești? Avem o serie de articole pe site, foarte interesante, despre mecanizarea plăcerii…
Termenul în sine are o conotație negativă. Are la bază o încărcătură negativă, desacralizarea de sine, existînd o evidentă intervenție religioasă de a opri această practică. Auto-satisfacere este termenul pe care îl folosesc. În toate formările mele, termenul este „self pleasuring”.
Orice formă de activitate care ne aduce plăcere, nu doar în zona organelor genitale (iarăși, energia sexuală nu se rezumă doar la actul fizic în sine) este, de fapt, o formă de auto-cunoaștere și de relaxare. Yoga, dans, balet, masaj… toate acestea sunt forme de relaxare și chiar aducătoare de plăcere.
Auto-satisfacerea fizică poate ajuta foarte mult, mai ales atunci când suntem singuri. Dar iarăși, depinde cum ne petrecem aceste momente. Spațiul intim (prin asta înțelegând atmosfera, momentele în sine, ceea ce avem nevoie ca emoții, înțelegere, acceptare) ni-l putem ține și singuri. Și chiar este indicat atunci când suntem singuri. Dacă nu este cineva alături de noi care să ne ofere înțelegere, afecțiune, atingere, nu înseamnă că nu mai avem nevoie de toate acestea și nici că trebuie să ne frustrăm sau să alergăm la persoane nepotrivite pentru a ne asigura aceste lucruri de care absolut toți avem nevoie.
E lumea pregătită pentru astfel de abordări?
Recunosc că încă avem de lucru aici. Am mulți oameni în diferite cercuri ale mele care nu și-au pus problema așa, sau care ridică mult din sprâncene când aud de aceste lucruri. Mulți mi-au spus că a fost un act de curaj să mă afișez public cu acest domeniu. Replica mea a fost: abia aștept să vină vremea când nu va mai fi un act de curaj, ci de naturalețe, să discuți despre aceste lucruri sau să mergi la o așa persoană.
Ceilalți terapeuți trebuie să se trateze ei înainte de a-i putea juta pe ceilalți. Aici cum e? Cu alte cuvinte, ce te îndreptățește să te ocupi de așa ceva? De ce ar avea lumea încredere în tine?
Absolut. Și eu am început cu acest lucru. Practic, din căutările mele personale a izvorât dorința să mă formez ca sexological bodyworker și să devin coach în sexualitate. Și sunt prima care recunoaște de unde a pornit și prin ce trece. Nu mi-a fost nici mie ușor, mai ales să fac saltul acesta de una singură (fără să am o relație intimă, lucru pe care nu aș putea spune vreodată cât de dureros a fost pentru mine, nu știu dacă m-ar crede cineva sau dacă ar considera informația asta utilă în vreun fel), să mă afișez public cu această muncă și să am încredere că, în pofida acestor lucruri, pot găsi oamenii potriviți mie și procesului pe care l-am început într-o societate care are încă de lucrat la acest capitol.
Toate lucrurile acestea înseamnă multă muncă cu interiorul propriu. Prejudecățile, glumele, ironiile, bârfele… să mă detașez de ele și să le las să curgă pe lângă mine, să mă păstrez deschisă drumului ales, să am energia și atitudinea potrivită să atrag oamenii cu aceleași căutări ca ale mele… totul a fost o uriașă muncă cu mine. Nu este deloc simplu să fii deschizător de drumuri, mai ales într-un domeniu atât de sensibil. Dar nu mă plâng. Mesajul meu este că am lucrat și lucrez constant cu mine.
Iau absolut fiecare curs pe care îl fac drept o oportunitate să îmi rezolv lucruri, să îmi ascult interiorul. Momentan, acesta este spațiul din care pot lucra. Atunci când voi găsi și o persoană care să fie cu adevărat deschisă mie și drumului meu deopotrivă (combinație mult mai rară decât m-am așteptat), cu siguranță, voi avea loc înzecit de creștere și de lucru cu mine. Dar nu mă dau în lături de la niciun adevăr. Nu voi promova niciodată despre mine că aș fi vreun model universal, că aș fi un succes absolut la acest capitol sau că aș avea soluțiile universale. Așa ceva realmente nu există. Sunt om, ca toți ceilalți, înțeleg ce înseamnă să lucrezi cu sinele, știu că nu este o joacă. La rândul meu, caut și capăt instrumente care pot fi de ajutor și altor oameni care caută o astfel de dezvoltare. Mai departe, fiecare dintre noi are, cu siguranță, capacitatea să discearnă și să aleagă pentru sine ce este mai bine – chiar și împărțirea drumului cu mine, în calitate de coach în sexualitate.
Pe Liana o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
