Da, sunt o belea!

Scriu aici ceea ce în fața ta n-aș rosti sau recunoaște nici picurată cu lumânarea! Știu că sunt o belea pe capul tău. Pentru că te ascult. Dar nu execut. 

Nu sunt nici cea mai rea soție, nici cea mai bună. Știu ce înseamnă cea mai rea. Am ceva exemple pe care aș putea să ți le dau, dar tu le știi. Mai bune ca mine or fi. Cele care execută fără să cârâie în fața soților lor. Le știm amândoi și pe astea. De ce nu ți-ai luat una dintr-asta? Pentru că-ți plac belelele. Iar perfectele nu sunt fericite. Eu sunt.

Eu sunt între cele două categorii de soții. Nici rea, dar nici bună.

Nici nu mă strângi de prin crâșme (e doar o expresie pentru multe lucruri ce nu se cuvin), nici nu ai vrea să mă strângi de gât că nu mai tac, poate uneori ai vrea să o faci, dar pentru că tac. Tăcerile mele nu ascund însă nici reproșuri, nici indiferență. Doar că îți respect dreptul de a face ce vrei tu să faci. Să fii tu. Chiar dacă eu nu sunt total de acord cu tine. Probabil că tu dai altă interpretare tăcerilor mele. Altfel nu văd de ce te-ai enerva uneori. Dar eu ți-am explicat asta o dată. Poate ai uitat?

Nu te sufoc cu problemele mele. O fac doar dacă știu că m-ai putea ajuta. Dacă nu, de ce să te încarc cu lucruri inutile pentru tine. Le ai și tu pe ale tale. Destule chiar. Și atunci de ce te superi?

Nu te întreb de ce ai întârziat. Dar nu înseamnă că nu-mi pasă. Înseamnă că am încredere în motivele tale.

Fac mai mereu ce mă taie capul? Oricum te anunț. Chiar dacă după. ? Important e că știi. Ce vrei mai mult? 

Te-apucă nervii când afli că am făcut asta sau cealaltă? Stai blând! Că-ți face rău la sănătate și oricum nu mai poți schimba nimic. Nu te-a arătat nimeni cu degetul din cauza mea. Și dacă te-ar arăta? Nu trăim cu vânătorii de greșeli. Să-și vadă bârna din ochii lor mai întâi și apoi paiul dintr-al nostru. Nimeni nu-i perfect.

Îmi spui mereu că sunt o belea. Știu. Dar n-o să recunosc asta în fața ta nicicum. Și îmi mai spui că viața cu o belea e palpitantă prin imprevizibilul pe care ți-l oferă. Atunci, de ce te plângi? Ca să îmi spui tot tu: o mie de vieți de-aș avea, în fiecare dintre ele tot pe tine te-aș căuta!? Îți spun si eu: o mie de vieți de-aș avea, tot fericirea aș căuta-o!

Pe Liana o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.