Da, oamenii la 40 de ani sunt bătrâni!

Your tuppence

1. 
   Dan / 2 October 2018 14:16

   Stadiile batranetii

   Batran tanar 65-75 ani
   batran mediu 75-85 de ani
   batran batran peste 85 de ani

   1

   

   Reply ↓
2. 
   Violeta Halasag / 12 January 2017 12:38

   E o opinie dar e complet gresit sa pui problema in acest fel, e o mentalitate invechita. Eu am 42 si nu ma simt/port deloc asa, …si nu sunt singura.
   Timpurile s-au schimbat foarte mult, atat vreme cat iti respecti corpul si mintea ingrijindu-te constant, varsta e doar un numar.

   2

   

   Reply ↓
3. 
   nina / 20 July 2016 0:00

   Numai romanii au aceasta mentalitate.

   1

   

   Reply ↓
4. 
   Andrei / 11 February 2015 15:48

   Mda! Cand eram de cinci ani, vara-mea terminase clasa a XII-a, isi da bac-ul, iar eu o vedeam o femeie coapta, in toata firea, chiar putin trecuta, dupa gustul meu…

   

   

   Reply ↓
5. 
   Ryo / 11 February 2015 13:21

   Eu cand eram mica nu consideram deloc oamenii de 40 de ani batrani: parintii mei aveau deja peste de cand incep eu sa am amintiri, cum sa-i consider “batrani”? Ii consideram oameni mari, copti cum se zice. Iar cei de 20 erau numai buni sa ma joc cu ei :)). Cei de 30 pareau undeva intre omul matur, copt, de 40 si aia inca jucausi de 20. 40 era batran pe vremea strabunicii care se scula la 5 dimineata si dadea la sapa toata ziua, crestea 4-5 copii si o mini-ferma in curte. 40 de acum, cu fundul la birou, aer conditionat, vacante exotice si cremuiri intense..hai sa fim seriosi. Fiecare are experienta lui, unii avanseaza mai repede decat altii, se vede la unii mai rau, depinde de multe. Vorba unei prietene bune care avea 20 de ani la vremea aia, vorbind cu un coleg ce avea fix 29: “bai Teo tu te-ai nascut batran!” :)). Ea zicea ca unii, desi tineri calendaristic i se par batrani/iciosi, iar altii, desi mult mai in varsta calendaristic i se pareau ca de varsta ei. 😉 q.e.d.

   1

   

   Reply ↓
6. 
   lizandia / 11 February 2015 12:20

   File de calendar…

   20, 30,40, oare de ce ne etichetam mereu viata dupa calendar? Cine a stabilit care decada este cea mai benefica pentru evolutia noastra? Din punct de vedere fizic, probabil ar trebui ca toate realizarile noastre, bazate pe forta, curaj sau curiozitate, sa se epuizeze pana la 20 de ani; pentru ca dupa acest prag incepe constiinta sa se raporteze la rigorile societatii, incep sentimentele sa se inflameze, incep grijile, deci, desi multe incep, deja avem 20 de ani in carca organismului, care ne iau din elan.
   La 30 de ani e si mai rau, incepem sa devenim mai responsabili, incepem sa ne gandim la stabilitate, incepe sedimentarea acelor sentimente, incepem sa consolidam ce avem, deci avem alt nivel de inceputuri, pe care noi, in mentalitatea noastra sablonata, nu le putem percepe din cauza etichetei celei de-a treia decade, ce ne impovareaza si mai mult osatura.
   Ajungand la 40 de ani, deja eticheta iti devine paravan, in spatele caruia esti aruncat ca un obiect prea rulat, care, indiferent de capacitatea si de calitatea sa, faptul ca nu mai luceste ca inainte, il face un rebut; nu mai conteaza ca abia cum incepe constiinta de sine, abia acum toate informatiile asimilate dau roade, toate sentimentele inflamate si consolidate incep sa se contureze in ceva frumos si real, nu mai conteaza ca de fapt abia acum tu incepi sa deschizi ochii cu adevarat si sa vezi, dincolo de o cronologia stupida, menita doar sa justifice anotimpurile, ca poti face ce vrei si ce ai visat in toate aceste decade de cautari…
   Am vazut oameni extrem de frumosi la 50, 60, 70, 80 de ani, care purtau cu seninatate fiecare adancitura ce le brazda chipul, care zambeau tinandu-se de mana, cu partenerul de viata, copiii sau nepotii, care aveau planuri si traiau viata ca pe un dar suprem, pe care il exploatau la maxim.Si nu de putine ori, am vazut chipuri schimonosite de griji, probleme inchipuite, vicii autodistructive, desi pe eticheta lor scria ca sunt … fabricati recent…
   De aceea imi voi astepta fiecare anotimp zambind, curioasa si plina de speranta, de planuri si de vise si ma voi bucura de fiecare clipa si de fiecare suflet din jurul meu, dispus sa imi fie alaturi, iar etichetele le voi considera niste post it-uri lipite gresit, pe un suport fara aderenta, si le voi lasa sa cada si sa fiu vazuta exact asa cum ma simt si cum ma port – atemporala dar reala.

   2

   

   Reply ↓