E vorba de o verighetă potențial buclucașă. O verighetă pierdută și găsită, dar de altcineva. O Ea, femeie cinstită, care pune următorul anunț pe Facebook: “Am găsit o verighetă în stația de tramvai Maria Rosetti. După dimensiuni pare bărbătească și are inscripționat ceva în interior. Cred că posesorul este tânăr, pentru că anul căsătoriei e recent, așa că sunt șanse să stea pe FB. Dați și voi share, poate îl găsim. Eu, dacă mi-aș pierde verigheta, aș fi în pragul divorțului. Prietenii știu de ce!”
Prea cinstită și glumeață doamnă, vestea proastă e că nu doar prietenii știu că în pragul divorțului ajungi când neîncrederea e de două degete între soți. C-o fi fost ea sădită de o femeie mai zburdalnică, ori c-o fi fost ea cultivată de un bărbat mai înșelat ori mai înșelător – după modelul hoțul strigă hoții, mai contează? Azi, verighetele sar din degete una-două. Dacă te uiți la mâinile bărbaților și ale femeilor, ai zice că suntem un popor de holtei fluierând numai după femei măritate. Așa că, la ce să-l mai căutăm pe băiatul acela recent însurat să-i înapoiem verigheta? Ori și-a cumpărat deja alta, ori poate chiar el a aruncat cu ea în câinii străzii. Că unii oameni au darul de-a vedea mai repede decât alții finalurile și, ca să nu le trăiască pe alea, caută altele.
Dar să vă spun cum ajuns să scriu despre acest anunț. Mi-l trimite cineva nu cu rugămintea de-a-l da mai departe, ci ca să îmi spună următoarele: “Îmi place cum toți întreabă Da’ ce scrie pe ea? Și îmi aduce aminte de ziua când mama mea, la cumpărături cu noi pentru caiete de început de an școlar, și-a pierdut-o și ea. Am căutat-o cu toții vreo jumătate de oră, după care mi-a spus: relația mea cu tata e în suflet, nu în 3-4 grame de aur. Dați-o încolo, se poate trăi și fără. Hai să ne vedem noi de treaba noastră.”
Citiţi şi
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
