Vă amintiţi îndârjirea cu care îl apăraţi pe Moşul când eraţi mici? Ştiaţi fără urmă de îndoială că există şi nimic pe lume nu v-ar fi putut convinge că greşiţi. Că doar nu degeaba stăteaţi cu inima cât un purice să auziţi orice foşnet de lângă brad, până ce adormeaţi cu obrazul sprijinit într-o mână, răsuciţi în pătură. Iar dimineaţa săreaţi glonţ din pat la prima oră, cu ochii încă lipiţi de somn.
Frumos ne mai şade când ne copilărim, oricât timp ar fi trecut de atunci. Şi la fel au gândit editorii de la The New York Sun când au răspuns unei scrisori primite de la o fetiţă într-un număr din 1897. Vă las să citiţi textul mai jos şi sper că vă bucuraţi de astă zi, cu sufletul-copil.
Pagina de editorial a The New York Sun, 21 septembrie 1897, autor Francis P. Church
Ne face plăcere să răspundem prompt unei scrisori, exprimându-ne în acelaşi timp deosebita satisfacţie că expeditorul se numără printre cititorii The Sun:
„Dragă redacţie,
Am 8 ani. Unii prieteni de-ai mei spun că nu există Moş Crăciun.
Tăticul mi-a zis că dacă o să scrie în The Sun că există, atunci există.
Te rog, spune-mi adevărul, există Moş Crăciun?
Virginia O’Hanlon,
115 West Ninety-fifth Street”
Dragă Virginia,
Prietenii tăi se înşală. Sunt sub influenţa unei ere a scepticismului, cred doar în ceea ce văd. Au impresia că nu există nimic în afara a ceea ce pot înţelege cu minţile lor micuţe. Pentru că toate minţile, dragă Virginia, indiferent că sunt ale unor copii sau ale unor oameni mari, sunt mici. În acest univers mare în care trăim, omul este doar o insectă, o furnică la capitolul inteligenţă şi capacitate de a cuprinde tot adevărul şi toată cunoaşterea, comparativ cu lumea fără de margini care îl înconjoară.
Da, Virginia, există Moş Crăciun. Există aşa cum există dragostea, generozitatea şi devotamentul şi ştii şi tu câtă bucurie şi frumuseţe aduc ele în viaţa ta. Vai nouă! Lumea ar fi un loc îngrozitor dacă nu ar exista Moş Crăciun! Ar fi la fel de rău ca şi cum nu ar exista Virginii. Nu ar mai fi nici vreun strop de credinţă de copil, nici vreo poezie, nici dragoste care să facă existenţa suportabilă. Nu am mai găsi bucurie decât în ceea ce simţim şi vedem. Lumina nemuritoare cu care copilăria umple lumea ar fi pentru totdeauna stinsă.
Să nu crezi în Moş Crăciun e ca şi cum nu ai crede în zâne. Poţi să-l rogi pe tatăl tău să angajeze oameni care să supravegheze toate hornurile în noaptea de Ajun, ca să îl prindă pe Moşul. Dar chiar şi dacă nu l-ar prinde, ce ar dovedi asta? Nimeni nu îl vede pe Moş Crăciun, dar nu avem totuşi niciun indiciu că el nu există. Iar lucrurile cele mai apropiate de realitate sunt cele pe care nici copiii şi nici oamenii mari nu le pot vedea. Ai văzut vreodată zâne dansând pe câmpie? Sigur că nu, dar nu există nicio dovadă că ele nu sunt acolo. Nimeni nu-şi poate închipui toate minunile din lume, care nu se pot vedea sau n-au fost văzute niciodată.
Poţi să demontezi o jucărie şi să afli ce mecanism din interior scoate sunetul, dar există un văl care acoperă ceea ce este nevăzut pe care nici cel mai puternic om al lumii şi nici puterea tuturor oamenilor care au trăit vreodată pe lume nu l-ar putea îndepărata. Doar credinţa, fantezia, poezia, dragostea, ele pot da la o parte această perdea şi pot vedea imaginea minunată din spatele ei. E reală? Dragă Virginia, nimic din lumea asta nu este real şi nici fără de sfârşit.
Cât despre Moş Crăciun… Din fericire, el există şi va exista mereu. Şi o mie de ani de-acum înainte, sau, şi mai bine, zece mii de ani la puterea a zecea, el va continua să existe şi să bucure inima copilăriei.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
