Umblă vorba că deja ţi-ai găsit pe cineva, iubitule. Este exact ce ai tu nevoie, nu-i aşa ? Nu prea deşteaptă, aspect mediocru, supusă şi umilă, gata să fie pe placul tuturor. O, dar, iubitule, ea nu este deloc ca mine! Pantofii ei comozi nu vor egala în veci tocurile mele înalte, iar ceaiul pe care ţi-l pregăteşte în fiecare zi nici nu se compară cu vinul pe care îl beam amândoi, la ceas de seară.
În serile prea reci, cauţi formele mele pline, dar nu găseşti decât piele şi os. Nu e de mirare că eşti mai mereu nervos. Totuşi, ţin să te felicit. Ai viaţa perfectă pe care o doreai şi pe care eu nu ţi-aş fi oferit-o niciodată. Încă nu ai înţeles că eu şi marea nu putem fi îmblânzite?
Timpul a trecut şi aproape că vă veţi căsători. E mai mult decât ce ţi-ai putea dori, face treabă, nu pierde nopţile, pare idealul de conformism şi decenţă. Şi atunci, de ce bei până îţi aminteşti de mine? Repeţi iar şi iar povestea despre noi, despre ce făceam, cum ne iubeam şi ce bine era!
Sună telefonul, eşti tu. E târziu şi ai nevoie de un prieten. Unul adevărat, de data asta. Mă anunţi că vii pe la mine. E dezordine în casa mea, dar nu pentru curăţenie vii tu. Ordine ai şi acasă şi se pare că asta te-a distrus. Te aştept, ca de obicei, în lenjerie de mătase şi dantelă. De data asta o să te las şi să îţi aprinzi o ţigară. Aşa-i că încă nu ştie că fumezi?
Ai şi ajuns. Mă strângi cu putere în braţe şi mă săruţi până rămân fără aer. Ai lacrimi în ochi şi nu mai vrei să îmi dai drumul. Sunt oaza ta de aer proaspăt într-o lume intoxicată de false principii şi ipocrizie. În cele din urmă, îţi odihneşti capul, istovit, pe pieptul meu. Sticla de vin ne aşteaptă pe masă, dar tu nu mai vrei să pleci din patul meu. Îmi povesteşti despre ce ai mai făcut, dar când te întreb de ea, oftezi şi laşi privirea în jos.
– Ştii, ea nu e ca tine…
Să ştii că înţeleg mai multe decât crezi. Dacă erai fericit, nu erai acum, aici, cerşind dragostea în braţele mele. Dar nu te voi judeca. Mă bucur că pot, totuşi, să te fac fericit. Mai ştii candi ţi spuneam că noi putem fi fericiţi doar când nu ne ştie nimeni?
Adormi precum un copil, la pieptul meu. Nici tu nu mai ştii de când nu ai mai adormit atât de devreme. Mâine va trebui să inventezi o minciună şi să explici de ce nu ai ajuns acasă. O să cumperi nişte flori de la prima florărie şi o să te duci la ea, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Probabil va crede orice îi vei spune şi nu va cere explicaţii.
Da, iubitule, ea nu e ca mine!
Guest post by Roxana Ştefania
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
