Când privești în istoria mare sau în cea personală, n-ai cum să nu recunoști că lucrurile mari se întâmplă când cineva are curaj, ca să nu-i spunem un dram de nebunie. Care crede într-o idee și face pasul acela care schimbă ceva. De la ceva mic, până la ceva care revoluționează un domeniu, care influențează o lume.
Acești curajoși sunt uneori chiar lângă noi și este posibil ca, până să-și ia inima în dinți și să iasă în public cu ceea ce le-a trecut lor prin cap, să fi împărtășit prietenilor. De probă, pentru dezbatere, pentru confirmare sau încurajare. Și aceștia (poate și eu printre ei) să fi strâmbat din nas superior și să-l fi descurajat sau chiar blamat pentru că noutatea adusă de el nu se „pupa” cu normalitatea celorlalți.
©Noell Oszvald
Iar asta este valabil nu numai normele comportamentale, adevărate corsete uneori, ci și pentru multe dintre lucrurile fără de care azi nu am putea concepe traiul.
Câte dintre acestea nu au fost privite cu îndoială, critic chiar, la prima ieșire în public? De la prima bicicletă la primul calculator. Dacă până și Thomas Watson, preşedintele IBM, afirma în 1943: „Cred că există o piaţă mondială pentru poate cinci calculatoare”!. Și poate la fel or fi zis unii în urmă cu patru ani, când a fost descoperită, la Harvard Medical School, criolipoliza. Să slăbești la rece, fără bisturiu? Pfff, lasă-mă! Ei, bine, s-a dovedit a fi un mare succes pe piața de înfrumusețare. Sau când a apărut Vibromatique, aparatatul pentru vibromasaj cu care se scapă de celulită. Încă un aparat de masaj?!?… Dar în scurt timp și-a dovedit eficiența și neîncrederea a dispărut ca prin farmec.
În ciuda împotrivirilor (de formă, din ignoranță sau poate chiar și din invidie – de la caz la caz), majoritatea ideilor cu totul diferite de „norma” și standardele deja acceptate au creat, la rândul lor, în timp, desigur, alte „norme” și standarde. Nu vi se pare caraghios acum că cineva s-ar fi putut împotrivi atâtor inovații/invenții? Adevărat că au fost multe și cele care nu au reușit să treacă proba utilității reale și prin urmare nici a timpului. Și că altora poate nu le-a venit încă vremea, fiind prea îndrăznețe. Important pentru umanitate rămâne însă curajul omului de-a vedea dincolo de timpul său și de a nu conteni să găsească soluții. Pentru nevoi sau doar pentru a ajuta la împlinirea dorințelor altor oameni. Fie și acelea de a rămâne tineri și frumoși mai mult timp… 🙂
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Nimic în afară de ochii blânzi, prea timizi, nu-l deosebea de restul clasei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
