Tata avea pe vremuri un aparat foto Smena 8M. La sfârşitul lui ’78 subiectul principal a devenit proaspăt născuta odraslă.
Negativele au început să curgă: imagini cu băiatul în fundu’ gol pe canapea, cu tataie şi cu mamaie asistând copilu’ la suflat în lumânările de pe tort, petreceri în jurul mesei la zile de naştere etc.
Toată treaba asta cu fotografia avea dezavantajul de a fi costisitoare. Filmele costau bani, clişeele erau limitate. Dar taică-meu s-a descurcat admirabil. Am vreo 200 fotografii din copilărie, destul de multe pentru perioada aia.
Alţi proaspeţi părinţi, de data asta moderni, se descurcă şi ei admirabil când vine vorba de făcut multe poze. Limitele au dispărut sau sunt atât de sus încât par că au dispărut.
Pe facebook apar 85 de poze din ziua când bebele a împlinit 3 luni. Toate cu bebele. În luna a 4-a apare alt album, numit “Luna 4”, unde găsim 135 de poze. Toate cu bebele.
În luna a 5-a familia şi-a cumpărat DSLR. E mişto, face poze bune la copii, are chiar şi o poziţie specială pe rotiţă pentru aşa ceva. Are şi card mai mare, care înghite şi mai multe poze. 2256. Albumul “Luna 5” are 200 de poze. Toate cu bebele.
Facebook s-a gândit cu cordialitate la prieteni şi-a limitat un album la 200 de imagini. Dar nu-i nimic, exista Picasa. Limita 1000.
Copiii amicilor mei vor petrece mult timp să aleagă nişte poze bune cu ei, pentru că părinţii n-au făcut-o.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Ce înseamnă să te simți copleșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
