Deşi sunt mai multe decât bărbaţii, îşi anulează puterea inerentă majorităţii prin absenteismul la vot.
Deşi ar putea fi mult mai bine reprezentate, nu girează vreodată o candidată, indiferent de poziţia la care aceasta aspiră.
Deşi ar putea schimba modelul de bărbat măcar atunci când votează, rămân tributare tipului cu care s-au obişnuit – tată, soţ, partener, coleg, şef.
O mini-analiză conduce la o concluzie deloc flatantă referitoare la bărbatul predominant în societatea românească. Care ajunge şi cu concursul femeilor reprezentant şi reprezentativ. Iată cum.
Există trei tipuri de românce: cele instruite, care se raportează la valori înalte şi aleg în concordanţă cu acestea un model cât mai apropiat de ideal din oferta unui anume moment. Puţine.
Apoi vin cele mai multe care, indiferent de gradul de instruire, validează prin vot un model de conducător care le este familiar, nu neapărat şi drag. La fel cum în viaţă personală validează prin convieţuire relaţii imperfecte, din motive discutabile.
Şi ultimele, femeile fără destulă carte, pentru care exerciţiul votului este simplificat de Sus, prin reprezentanţi, sau tot de sus, prin şefii locali.
Dar cele din a doua categorie reprezintă cu adevărat o curiozitate. Fiindcă prin vot ele consfinţesc încă o dată toate abaterile de la normalitate, devenite deja cutume. Şi pe care le transferă astfel din viaţa privată în viaţa publică…
Mâine cum facem, doamnelor? Noi, cele despre care se spune, flatant, vezi Doamne, că suntem gâtul pe care se sprijină capul bărbatului. Îl întoarcem mâine în direcția pe care o considerăm noi ca fiind cea bună?
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
