Sub aspectul înțelesului, al înțelegerii spiritului Crăciunului, pierdem, de prea multă forfotă, esențialul: în 25 decembrie nu celebrăm deschiderea unui nou mall, ci nașterea unui prunc care, la nivelul întregii istorii, a dat cuvântului iubire un sens absolut, învăţându-ne, prin fapte sau cu chiar cuvintele sale, că nu cel care primește este mai bogat, ci, paradoxal, cel care dăruiește, că nu cel care deschide mai multe cadouri e mai avut, ci acela care deschide mai multe inimi; și ne-a mai învățat ceva, esenţial în mecanismele complicate de interacțiune și comunicare cu cei de lângă noi: că trebuie să iertăm, să ne îngăduim mai frumos unii pe alții!
E atât de frumos să petreci Crăciunul în preajma copiilor, ei sunt singurele ființe care păstrează intact simțul bucuriei și al sărbătorii. Doamne, cât de minunați sunt ochii lor luminoși și calzi, împresurați de bucurie, simpli, fără memoria răului de niciun fel, când, deschizându-şi cadourile, nerăbdători și veseli, creează o atmosferă de basm, învăluind întreaga lume cu plăpânda lor ființă, într-o conspiraţie a dragostei. În atmosfera Crăciunului și în apropierea copiilor, totul devine mai blând și mai frumos. Larry Wilde ne îndemna să nu ne îngrijorăm niciodată asupra înălțimii bradului, pentru copii el va părea întotdeuna mai mare decât Himalaya.
Prin ființa copiilor se furişează raiul în lumea noastră, a adulţilor. Un brad împodobit, câțiva fulgi de nea și întreaga lume se poate schimba într-un basm!
Nu ar trebui să așteptăm Crăciunul pentru a ne deschide inimile! Credința mea cu privire la sărbătoarea nașterii Domnului este extrem de simplă: nu avem nevoie de haine scumpe, nu avem nevoie de prea multe daruri, nici măcar de lumini colorate nu avem nevoie, în schimb, avem nevoie de compasiune, iubire față de ceilalţi și de noi înșine și o nemăsurată putere de a îngădui ceea ce ne este potrivnic. Maica Tereza spunea că de fiecare dată când îl lăsăm pe Dumnezeu să-i iubească pe alţii prin noi înşine, de fiecare dată când zâmbim aproapelui nostru, oferindu-i atenția noastră, este Crăciun!
A trăi spiritul de sărbătoare înseamnă a păstra intactă, într-un mod simplu, capacitatea de a dărui cu infinită bucurie, fără a aștepta o răsplată anume, ci doar un zâmbet de mulțumire.
Crăciunul ar trebui sa fie mai mult decat o comemorare festivă și solemnă a naşterii lui Iisus. Trăirea autentică a Crăciunului înseamnă a avea sentimentul de contemporaneitate cu momentul nașterii mântuitorului. Iisus se naște, în viața unui crestin, nu doar o singură dată, ci în fiecare an, oferindu-i prilejul de a înţelege profunda semnificație a momentului: aceea că Iisus, asumându-și slăbiciunea umană până la ultima ei consecință, ne ajută să ne însușim virtuţile divine. Dumnezeu, prin naşterea lui Iisus, se face om pentru ca noi să învățăm să fim asemenea lui Dumnezeu, nu perfecți, ci iubitori și plini de răbdare.
Vă propun un exercițiu: cum ar fi dacă nu am aștepta sărbătoarea de Crăciun pentru a ne fi colind unii altora, cum ar fi dacă ne-am dărui afecțiune pe tot parcursul anului, oferindu-ne nu cadouri costisitoare, ci blândețe mai multă și mai multă compasiune? Ne gândim să fim mai buni între Crăciun și Anul Nou, dar nu ar fi oare mai bine să ne gândim să fim buni și între Anul Nou și Crăciun?
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
